Aberaţie sau normalitate?

Încerc să cred cu modestie că fac parte din acel segment al societăţii care înţelege, sau măcar încearcă să înţeleagă, anumite elemente din mecanica funcţionării ei. Sunt însă momente în care anumite sisteme sociale par să iasă din matca unei logici raţionale şi să intre în albia unui fluviu raţional fracturat. La ce mă refer: să presupunem că ai o durere de dinţi îngrozitoare şi îţi doreşti cu toată suflarea fiinţei tale să primeşti alinare! Unde o cauţi? Este sâmbătă-duminică…până ajungi la stomatologie virezi cu toată viteza direct către farmacie. Crucea verde străluceşte prietenoasă, o priveşti cu ochi recunoscători, ştii că acolo vei găsi pilula salvatoare. Mai ştii că, din păcate, eşti o persoană care răspunde doar la anumite analgezice. Ceri cu durere, dar şi speranţă în glas Algocalmin (prietenul românilor din anii 60, după cum rulează o reclamă!)… Farmacista te priveşte ca pe un tâmp, şi după o clipă îţi cere reţeta…

Nu ai!!! Încerci să-i explici că durerile de dinţi nu au loc după reţetă sau calendar, că ele nu au un mers al lor, ca mersul trenurilor, ci că vin…nu ca ploile de la meteo, căci alea sunt anunţate, ci precum cutremurele…pe neaşteptate… Degeaba!!! Te rogi, ajungi să te milogeşti…nu, nu, nu şi iar nu…

Începi să te enervezi, să îţi dai seama că femeia din farmacie are în spate mii de medicamente dar între durerea ta şi alinarea imediată stă cineva care te refuză sistematic…

Ceri explicaţii de ce nu poţi primii un Algocalmin, UNUL SINGUR.

Nu aveţi reţetă, vine răspunsul…

Insişti şi spui că vrei doar o fiolă, dar o vrei să poţi trece câteva ore peste noapte până ajungi la medicul stomatolog. Farmacista spune că nu vrea să-şi piardă locul de muncă! La durerea ta parcă nu-ţi mai vine să acumulezi şi durerea ei… Înjuri în gând, şi nu numai… printre dinţi… şuierat… şi te întrebi CINE ESTE DOBITOCUL care a făcut astfel de regulamente.

O altă situaţie este cea în care îţi doreşti un somnifer. Răspunsul vine imediat: nu aveţi reţetă! Poate că la unii merge cu ceai, la alţii cu alcool… dar sunt şi alţii care ar vrea un somnifer atunci, acolo, în seara aia, pentru că adorm doar cu un somnifer…

Din păcate, nu poţi lua un somnifer, unul singur ca pilulă, nici măcar pe semnătură! Farmacista se uită senin la tine şi îţi spune că ea nu este de vină, dar că un medic de la urgenţă are 8000 de lei pe lună şi te poate ajuta. Oooo… daaaa!!! Asta mă umple de fericire, simt că dau pe de lături după vestea asta… Cică, să merg la Urgenţă… Hai pardon!, decât să stau 8 ore pe coridorul lor, ca să fac şi o pneumonie, pentru un algocalmin, mai bine aştept ca un câine lovit de autobuz la mine acasă ziua de mâine, draga mea zi de mâine!

Daaaaaa….luni mergi la medicul de familie. Ooookeeyy…. primeşti reţetă, super fain, mergi la farmacie cu o privire de învingător. Farmacista te priveşte îngăduitor spre compătimitor: este valabilă după 24 de ore!

Ai în minte o singură întrebare care urlă dureros spre răzbunător: unde-i ăla care a inventat sistemul asta ca să-l „feliciţi”?

Valentin Fulger