Acul din gulerul cămăşii
Dacă până mai ieri-alaltăieri fiul meu mă ocolea, ceea ce mă amăra grozav, de ceva timp încearcă să comunice cu mine din ce în ce mai des.
Îmi pune fel de fel de întrebări, mă descoase, îmi permite să intru în lumea lui!
Discuţiile noastre, cele mai multe, sunt (cum altfel la adolescenţi?) despre succes!
Ce condiţionează succesul? Cum îl atingi? Care sunt factorii lui?
(În paranteză vă spun că, dacă aş fi avut un răspuns la această întrebare, l-aş fi folosit personal în timp util…)
Mă gândesc că fiul meu nu este singurul care caută răspunsuri la astfel de întrebări.
Alături de el sunt toţi cei din generaţia lui, o generaţie care, din păcate, nu a cunoscut prietenia şi colegialitatea zilnică din cauza pandemiei (dar asta este o altă poveste).
Fiului meu şi celor ca el, care doresc să mă asculte şi să mă creadă, le spun nişte secrete care pot să-i zdruncine iniţial în viziunea lor despre viaţă:
Cele trei mari defecte pe care le-am identificat, în România, în calea unui om spre succes în profesie şi în societate sunt competenţa, cinstea şi sinceritatea.
Ele nu te ajută, te încurcă! Te pun la coada clasamentului! Te fac sărac!
Şefii societăţii, de cele mai multe ori, preferă pe lângă ei oameni incompetenţi, mincinoşi şi făţarnici!
Orice individ care iasă din tipar incomodează, este ca un ac cu gămălie uitat în gulerul cămăşii sau ca o pietricică în pantof.
În acest fel şeful se va gândi mereu la tine, dar nu în sensul bun…
Îmi pare rău dacă v-am dezamăgit, dar nu este cazul să fiţi dezamăgiţi, este radiografia societăţii româneşti de azi şi de zeci de ani în urmă.
Scriu aceste rânduri cu gândul la toţi copiii care sunt colegii de generaţie ai fiului meu, care sunt la câteva săptămâni de capacitate. Un prim examen care-i aruncă pe scena vieţii.
Aş vrea ca toţi aceşti copii să înţeleagă că degeaba ai tot ce-ţi doreşti ziua, dacă nu poţi dormi noaptea!
Probabil că nu au să înţeleagă ce am scris acum, dar sigur vor înţelege mai încolo.
Altfel?
Îmi doresc ca aceşti copii să evite tradiţia păguboasă pe care am amintit-o mai sus.
Îmi doresc să fie competenţi, cinstiţi şi sinceri.
Să nu facă rabat de la aşa ceva! Niciodată!
Doar aceşti copii pot să schimbe din defecte în calităţi competenţa, cinstea si sinceritatea.
Noi, ca generaţie mai veche, trebuie să recunoaştem că am cam eşuat, am uitat să fim acul din gulerul cămăşii!!!
Valentin Fulger
