Adevărul iasă la suprafaţă ca uleiul

Excelentul interviu cu Germina Nagâț, membru în Colegiul CNSAS (https://www.comisarul.ro/articol/10000-de-elevi-erau-informatori-ai-securitatii!-de_1158333.html ), mi-a relevat nu doar faptul că ceea ce ştiam până acum este adevărat ci şi faptul că am simţit corect starea de fapt din societate cu privirea la influenţa fostei Securităţii a Statului în economie, justiţie şi în general în poziţionarea socială a unora dintre cei care sclipesc luându-ţi ochii cu meritele şi reuşitele lor profesionale şi politice…

Iată doar câteva crâmpeie din cele afirmate de aceasta:

Deschizând foarte târziu arhiva, n-am cunoscut aşa cum trebuie nici boala, nici rădăcinile ei. Arhiva Securităţii a stat 16 ani sub cheie, în democraţie – să nu uitam că deschiderea efectivă s-a produs abia în 2005. În timpul ăsta s-au prescris fapte, s-au distrus ori s-au „pierdut” probe. Adică, vinovaţii au trecut neobservaţi, s-au topit în mulţime, s-au „reinventat”, şi-au rescris biografiile, sunt foarte activi. S-au privatizat pe rupte, au intrat în politică, în presă, iar acum cosmetizează fără jena comunismul, mai ales epoca Ceauşescu, profitând de greutăţile tranziţiei.

Sau:

…pe lângă distrugeri sau false distrugeri, mai avem şi problema arhivei nepreluate. Ştiu că sună incredibil, dar aşa stau lucrurile: după 2 decenii de la înfiinţare, CNSAS încă mai umblă după dosarele Securităţii, fiindcă sunt fonduri arhivistice extrem de importante pe care nu le-am văzut la faţă. Încercăm să mai umplem încă o hală în Popeşti-Leordeni cu ceea ce nu s-a preluat de la MApN, de la MAI şi de peste tot unde „s-au rătăcit” dosare, mai ales în timpul Revoluţiei. Sper să nu constatăm că toate promisiunile pe care le-am primit în sensul ăsta, de la case mari şi foarte mari, au fost doar vorbe în vânt.

Se confirmă astfel câteva mari adevăruri rostite mai pe şoptite, mai pe ocolite în societatea româneasca de ani de zile:

1. După preluarea puterii politice în 1996 de către CDR, adică de  defunctul Partid Naţional Ţărănesc şi încă (din păcate) veselul Partid Naţional Liberal, nu s-a făcut nimic, dar absolut nimic de către aceasta pentru deconspirarea securiştilor. Şi cum s-ar fi putut face asta când aflăm rând pe rând cum mari democraţi de sorginte interbelică, gen Dan Amadeo Lăzărescu  sau Constantin Bălăceanu Stolnici, au scris pentru Securitate zeci sau poate sute de poveşti despre prieteni, rude sau pacienţi?;

2. Securitatea racola informatori, colaboratori şi posibil viitoare cadre chiar din timpul şcolii generale sau al liceului. Aşa se face că până în 1989 peste zece mii de copii au fost „înfiaţi” de această structură, şi odată luaţi în braţe muma lor adoptivă nu se lăsa până nu-i făcea oameni mari în Statul Român;

3. Numai securiştii de-a dreptul proşti mai au dosarele în viaţă, adică nedistruse. Adevăratele scursuri umane au avut grijă ca să-şi fabrice propriile dosare de urmărire prin care să scoată ochii la fraieri cum că ei sunt nevinovaţi, că au fost (chipurile!) urmăriţi de securitate, că au suferit…;

4. Cele mai multe dintre documentele pe care CNSAS le eliberează şi prin care se certifică fecioria unora sau altora sunt demne de titulatura de hârtie igienică. Dacă te respecţi ca om, după ce ştii că mai mult de un deceniu şi jumătate actualul SRI a vânturat dosarele cum a vrut el, refuzi să crezi tot ce vine de aici.

Triumful Securităţii este certificat prin PNL care ar trebui să ne explice cum se face că din partid european, anticomunist şi aproape posedat de ideea de deconspirare a securităţii şi a securiştilor a ajuns să fie condus la cel mai înalt nivel de copilul unui fost căpitan de Securitate. Bietul căpitan de Securitate Imre Orban, probabil că a pus la bătaie tot ce a avut mai bun (nuu, nu înţelegeţi bani pentru meditaţii sau pentru culegeri de matematică, ci şoapte…). Altfel nu se explică cum un copil i-a ajuns Comisar European şi Consilier al Preşedintelui României (un domn cunoscut şi sub numele de Băsescu alias Petrov; dă-o la dracu, cum se adună ăştia între ei!) iar altul doar Preşedinte al PNL şi Prim Ministru al României!

PS: celui care-mi trimite bezele înflorite cred că i-am răspuns prin cele de mai sus.

Valentin Fulger