Alternativa

Avem multe nemulțumiri legate de ceea ce se întâmplă în țara noastră, în toate sistemele publice. Atât la nivel local, cât și la nivel central. Nu de puține ori ne simțim blocați, pentru că nu știm cum am putea ieși din acest cerc vicios în care ne găsim. Nu știm care e alternativa.

Și nu știm nu pentru că nu am auzit de ea, dintr-o lipsă de informații. Nu știm pentru că de cele mai multe ori ea nu există. Dar mă explic.

Primele nemulțumiri sunt legate de orașul tău. De gunoaie, de străzile cu gropi, de modul cum ești tatat la primărie. Atunci îți amintești că mai e destul de puțin și vin alegerile. Ai putea să schimbi primarul cu altul. Când însă te gândești cine e celălalt, te blochezi. De cele mai multe ori nu există o alternativă în adevăratul sens. O alternativă reală în care să îți pui speranța că va face altfel. O alternativă reală care să aibă șanse serioase de câștig. Și atunci te întristezi și mai tare. Ești prizonierul lipsei de alternative.

Același lucru este valabil și pentru lipsa autostrăzilor, hoția la drumul mare sau batjocura practicată la 112. Ai vrea să schimbi ceva, dar ai alternativă?

Ne aducem aminte de nefericitul an 2016. Atunci alternativa la PSD a fost inexistentă și știm ce s-a întâmplat. Știm prea bine și pe pielea noastră. Și vom știi și mai bine când vom plăti nesăbuința celor care conduc statul român printr-o criză.

Nimic nu pare să schimbe ceea ce s-a statuat în 2016 și ne ducem nemulțumirile cu noi până în toamna anului viitor, când sperăm să găsim o alternativă. În 26 mai, mulți au crezut că PNL e o alternativă, că USR-Plus e o alternativă.

Dar vor fi acestea valabile și în 2020. Când votul politic va mai păli în detrimentul uninominalului. Componenta votului politic la alegerile locale nu este nici pe departe de 100%. Nu mai este. Au fost momente în care așa a fost. Însă. aici e nevoie și de oameni, de o alternativă umană. Iar aceasta cam lipsește în cele mai multe cazuri. Lipsește cu desăvârșire.

Lipsește din planul public. Acolo unde ar trebui să înceapă să se manifeste.

Dar cine se mai manifestă în planul public?

Aproape nimeni. Ce rost ar avea?!

Nimeni nu crede că se va identifica o alternativă. Nici politicienii îmbuibați și nici cetățenii. De ce să se agite? De ce să mai comunice?

Cei care ar fi putut genera alternative, unele partide în speță, au fost demult cumpărate cu posturi și bani sau distruse. Deși nu au creat demult vreo alternativă.
Puterea a fost conservată bine. Atât de bine, încât în cele mai multe cazuri se măsoară în zeci de ani și milioane de euro. Multe milioane de euro. Mulți dintre titularii puterii se identifică cu funcția. Spun ”sunt primarul”, ”sunt senatorul”, ”sunt premierul” și ”vă dau” sau ”am dat”.

Aici ne-a adus lipsa de alternative. Credeți că nu ne poate duce și mai rău?

Vreți să pariați?

Mai bine să căutăm alternative. Sigur se poate și mai rău. Au spus-o bătrânii nostri. Stiau ei ce șțiau. Acum știm și noi.

Nicu Tașcă