Am tăiat vaca şi am vândut fântâna
În urma discuţiilor interminabile pe care le-am avut de-a lungul anilor despre ceea ce trecem ca naţiune, cu diverse persoane (prieteni, cunoscuţi, oameni de conjunctură) mi-am creionat în minte o explicaţie metaforică despre destructurarea României din perspectivă economică şi socială.
Vă rog să vă imaginaţi o familie care într-o (aş vrea să spun bună) zi, pentru a-şi duce la îndeplinire visul de a trăi mai bine scoate vaca din grajd, o sacrifică şi apoi încinge grătarele. Festinul e total, burţile sunt pline pentru câteva zile…
Dar festinul nu este complet fără ţigări şi băutură, fără alte delicatesuri.
Cineva le propune pentru o anumita sumă să le cumpere fântâna din curte. Zis şi făcut!
Masa este plină, paharele sunt pline, scrumierele sunt pline de mucuri de ţigară.
După câteva zile de trai bun şi voie bună familia descoperă cu uimire că fără vacă nu mai au nici lapte, nici brânză, nici viţel. Nu mai pot ara pământul sau duce de la pădure lemnul cu carul.
Iar apa din fântână trebuie să o cumpere chiar de la ei din curte, din fântâna pe care au săpat-o singuri, sau să o cumpere de la alţii.
Metaforă sau nu vaca şi fântâna la care mă refer are în vedere tot ce s-a întâmplat după 1989 în România.
Vaca simbolizează industria şi sectorul zootehnic, iar fântâna sectorul hidrocarburilor.
Ne-am simţit bine o perioadă, dar acum tragem consecinţele dorinţei de a trăi mai bine fără să fi luat în calcul consecinţele jafului pe care l-ai păstorit ca familie.
Familia este naţiunea română…
Mă întreb ce urmează? La iarnă, pentru că am avut proasta inspiraţie să ne vindem şi pădurea pentru a merge în concediu, o să ardem ulucile din gardul curţii lăsând casa fără împrejmuire?
Ulucile curţii simbolizează graniţele României…
Asta este acum România, o familie fără vacă, fără fântână şi, în curând, poate fără curte!
Doamne fereşte!
Cui să mulţumim?
Valentin Fulger
