Ămi pare rău la domnii avocaţi!

Condamnările din dosarul retrocedării frauduloase a Fermei Băneasa continuă să facă valuri în societatea românească în diferitele ei straturi.

Acum câteva zile, fără niciun fel de legătură cu acest dosar, mă  pronunţam împotriva modului în care instanţe judecătoreşti diferite dau sentinţe diferite pe acelaşi tip de speţă şi deplângeam faptul că nu există Legea răspunderii magistraţilor. Arătam atunci că una dintre cele două instanţe a greşit grav în raport cu cel judecat şi că astfel cuiva i se năruie întreaga viaţă. În timp ce omul judecat greşit rămâne cu ponosul (bani confiscaţi, avere sechestrată, amenzi uriaşe sau chiar pedeapsă privativă de libertate) domnii judecători  nu au nici cea mai mică repercusiune. În condiţiile în care este evident că una dintre instanţe a greşit flagrant!

Astăzi, în siajul dosarului amintit anterior, a fost emis un comunicat din partea UNBR (Uniunea Naţională a Barourilor din România) în care se condamnă, atenţie!, „Discrepanţa radicală între cele două hotărâri judecătoreşti privindu-l pe avocatul Robert-Mihăiţă Roşu (cea a Curţii de Apel Braşov şi cea a ICCJ), care arată slăbiciunile sistemului, cu consecinţe grave asupra credibilităţii justiţiei”.  Avocatul a primit o condamnare de 5 ani de puşcărie.

Ca să înţelegem mai bine comunicatul, trebuie arătat că în primă instanţă avocatul fusese achitat pentru „constituirea unui grup infracțional organizat, trafic de influență, în formă continuată, complicitate la spălarea banilor, în formă continuată, și complicitate la abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru altul un folos necuvenit cu consecințe deosebit de grave (2 fapte)”.

Acelaşi comunicat mai arată că discrepanţa dintre cele două sentințe „indică o slăbiciune a sistemului, cu consecinţe asupra credibilităţii justiţiei, atât în rândul avocaţilor, cât şi a publicului larg”.

În loc să mă bucure, acest comunicat mă întristează şi mă pune pe gânduri. Şi alături de mine pe foarte mulţi oameni din societate care gândesc la fel.

Cum se face că până acum UNBR nu a făcut nicio referire la aceste discrepanţe, ferindu-se să le catalogheze? De ce a preferat UNBR să tacă?

Pe fondul acestei tăceri, de zeci de ani foarte mulţi justiţiabili am auzit de nenumărate ori, chiar pe holurile judecătoriilor sau tribunalelor, că sentinţele în justiţie se schimbă sau se pot schimba pentru că între oamenii legii există o legătură trainică, cimentată mai ales de câştiguri… dar nu atât de cele profesionale…

Reacţia noului şef al CSM este una care trebuie să ne îngrijoreze deoarece este eliminată peremptoriu ideea de vină a judecătorului: „Hotărârea judecătorească este un pilon fundamental al statului de drept. Consider inacceptabile orice atacuri publice sau particulare față de dispozițiile definitive ale instanțelor judecătorești”.

Prin urmare, domnul judecător, chiar daca greşeşte, este deasupra lui Dumnezeu pe pământ. Chiar dacă Isus în persoană ar veni în sala de judecată şi le-ar arăta unde greşesc domnii magistraţi s-ar prevala de faptul că sunt inamovibili şi că ei nu răspund în faţa legii. Apoi i-ar arăta ei ce însemnă să sfidezi Curtea! Că unde s-a mai pomenit să pui sub semnul întrebării o hotărâre judecatoreasca?!

Şi uite aşa s-a dus de râpă şi prevederea din Constituţie care garantează că nimeni nu este mai presus de lege.  

La final nu pot decât să spun ce a zis Spartacus (Idolu` la fete): Ămi pare rău la domnii avocaţi!

Îmi pare rău pentru societatea românească!

Valentin Fulger