Anul politic al jurnaliștilor
Când am luat decizia să candidez, n-am știut că vor fi și jurnaliști de nivel național care vor păși în arena politică. De când am aflat acest lucru, mă consider mai ”în trend”. Adică nu mai sunt singurul jurnalist care a decis că, dincolo de scris și vorbit în spațiul public despre lucrurile proaste care ne înconjoară, pot face mai mult, dacă cobor în arena politică. Mă încearcă și un oarecare sentiment de mândrie, deoarece cred că am luat decizia înaintea lor.
Dar cine sunt ziariștii de care vorbește?, v-ați putea întreba. Am să vă spun.
Primul ziarist despre care am aflat a fost Laura Chiriac, fost jurnalist Realitatea TV și România TV. Ea candidează din partea ALDE pentru Primăria Sectorului 1 din București, iar zilele acestea se află în mijlocul unui scandal de infidelitate, după ce a fost surprinsă de paparazzi în ipostaze tandre cu un bărbat. Sunt sigur, însă, că va reuși să iasă bine din această cumpănă.
Ea se află pe locul trei în sondajele de opinie realizate în perioada aceasta, foarte aproape de reprezentantul PNL, aflat pe locul doi. Deci are șanse foarte bune.
Cel de-al doilea este Robert Turcescu. Acesta candidează pentru fotoliul de primar general al Capitalei din partea PMP, fiind lansat în cursă de însuși Traian Băsescu. Șansele lui nu sunt încă prea bine cuantificate, întrucât a intrat mai târziu în cursă, însă rămâne vizibil gestul intrării în arena politică.
Nu știu în acest moment dacă mai sunt și alții sau nu. Însă cred că este primul scrutin în care ziariști apreciați, ziariști importanți întră în bătălia politică. Cei doi amintiți au ales vehicule politice, eu am ales calea mai grea a independenței, pentru că vreau să scriu în continuare. Succesul fiecăruia îl vom măsura pe 6 iunie.
Până atunci, vom putea însă vorbi despre criza partidelor, care au încetat demult să mai producă lideri, iar în momentele electorale sunt nevoite să recurgă la importuri. La importuri chiar din lumea presei. O lume care, pe lângă multe rebuturi, pare că e mult mai prolifică decât lumea politică, în a scoate lideri care să-și asume candidaturi incomode pentru poziții de răspundere. Dar politicienii, în nesimțirea lor deja proverbială, nu simt nici măcar asta. Deși e o palmă grea pe care o primesc. De fapt, n-am mai văzut un politician cu bun simț de multă- multă vreme, de parcă, cum se spune în popor, toți ar fi făcuți de aceeași mama sau ar fi supt de la aceeași țâță.
Și nu sesizază faptul că 2016 ar putea fi anul politic al jurnaliștilor.
Dacă vor vrea și oamenii, evident.
Nicu Tașcă
