Aristocraţia … cu etichete! sau Prostia are talentul de a fi insistentă (Albert Camus)

Cine nu a citit captivanta carte a lui Rath Vegh Istvan numită sugestiv Istoria culturală a prostiei omeneşti se poate numi neştiutor în ceea ce produce mintea omenească!

Într-unul dintre capitolele cărţii mai sus amintite, care se referă la etichetă (pentru cei care nu au mai întâlnit termenul într-un astfel de context el se referă la Comportament în preajma anumitor persoane), autorul ne arată cum oameni cu poziţii înalte în stat se maimuţăreau     într-un fel serios care astăzi nu ar produce decât un râs homeric.

Prin urmare, timp de secole oamenii au respectat Eticheta, adică modul de comportament condiţionat de protocol în anumite împrejurări.

Au trecut secolele, lumea s-a emancipat şi odată cu decapitarea lui Ludovic al XVI –lea am asistat la o eliberare comportamentală prin trecerea de la aristocraţia cu etichetă la „aristocraţia” cu etichete!!!

Imboldul definitiv în scrierea acestui articol mi-a fost dat de vizionarea unui interviu dat de cel care se ocupă în acest moment de reorganizarea Spitalului Suceava, generalul medic chirurg Ionel Oprea.

Acest domn a spus, printre multe alte lucruri interesante, unul care mi-a captat total atenţia şi care, parafrazat, sună în felul următor: „Am întâlnit în Suceava, în spital,  un comportament care este ghidat de alte tipuri de interese. Pentru a fi corect, trebuie spus că nu este vorba doar de spital ci şi de serviciile de siguranţă sau de învăţământ”.

Cum omul nu este oarecine, am plecat de la ideea că cele transmise către noi nu sunt ipoteze ci concluzii.

Iar aceste concluzii se îmbină extrem de bine cu cele observate personal în diferite instituţii, mai ales de învăţământ.

Zilele acestea, medicii militari au acuzat medicii civili de faptul că sunt răsfăţaţi, că sunt nepregătiţi şi că refuză să se supună comandamentelor dictate de ordonanţele militare. A fost o acuză care a periat ţara şi care nu s-a oprit doar la focarul Suceava. A fost replicată la Constanta, la Deva sau la Arad…

Domnul general, medic chirurg, acuză faptul că instituţiile de stat nu servesc interesul public ci pe cel particular, al celor care le conduc!!!

Să nu ne mai legăm de medici care sunt oricum în aceste zile supuşi unor tiruri de artilerie care le-au ciuruit din greu imaginea. Să ne oprim, zic, la zona politică şi la învăţământul superior. La acestea două pentru că în ambele au loc „alegeri” ale conducătorilor!!!

Alegerile execrabile din macrosocialul românesc sunt replicate până la virgulă în microsocialul învăţământului superior.

Ideea că alegerile libere şi democratice generează conducătorii este una bună de vândut la fetele mari (şi naive!) sau la cei care nu au mai ieşit în ultimii 30 de ani din casă.

Alegerile în învăţământul superior sunt unele bazate pe persuasiunea unui număr de câteva sute de persoane, multe dintre ele neamuri (cel puţin 50% dintre ele sunt în relaţie de căsătorie, de filiaţie, de afinitate). Reţelele de consangvinitate şi de rudenie prin alianţă (cumetrii, naşi, fini etc) au dat naştere la clici şi conexiuni între clici care au produs structuri de putere care se menţin de ani buni în conducerea învăţământului superior eliminând tot ce le stă în cale.

Pătrunderea în acest labirint al puterii nu are loc pe bază de merite profesionale ci mai curând pe baza puterii fizice.

Cel care reuşeşte fulminant în învăţământul superior are nevoie de o coloană flexibilă, extrem de supusă mişcării de tip vertical-orizontal în faţa  şefilor, şi în acelaşi timp de un stomac şi deopotrivă de un ficat la fel de tare. Plus o inimă care să le ţină pe toate!

Să mă explic!

Dacă nu ai mămici şi tătici în sistem, dacă nu-l ai pe fratele sau sora acolo unde trebuie, atunci drumul tău în universitate este greu, dacă nu cumva chiar imposibil.

Dar există o rază de speranţă! Coloana lui flexibilă, aliata unui caracter servil, îl va face să care fără greutate morală  mapa sau geanta şefului. Va înghiţi fără poticneli toate mizeriile lui şi îl va lăuda după fiecare tâmpenie făcută, dându-i senzaţia de  genialitate…

Dacă părinţii îl ajută şi cu niscaiva euroi de acasă… ehehe, sau dacă se regăsesc printre foştii nostalgici comunişti, informatori la miliţie şi securitate, apoi drumul este ca şi asfaltat!

Reuşitul fulminant este cel care sacrifică tot, inclusiv nopţile în crâşmele de lux (sau mai puţin!) exersând turnatul în paharele puternicilor zilei (şi nopţii!).  Umil, cu ochii mari şi de multe ori tăcut spre foarte tăcut, fumând „înţelept”, reuşitul fulminat este cel care atunci când toarnă în paharele şefilor îşi imaginează cum i-ar pocni în cap cu sticla goală doar să le ia locul. Cât mai repede, că are şi el… demnitatea lui… nu?!

Cunosc cazuri cu nume şi prenume, ca să nu existe îndoieli, despre cum un reuşit fulminat i-a spus protectorului cu etichete că… ajunge… (dar despre asta altă dată!…).

Exersând ani de zile acest antrenament, a devenit părtaş volens-nolens la o multitudine de secrete şi complicităţi ale şefilor, devenind deţinătorul unor informaţii cât se poate de preţioase care îl vor ajuta să ţâşnească repede în sus în Aristocraţia etichetelor… de bere, de vin sau de votcă! Sau la grămadă, că aristocraţii sunt democraţi în zilele noastre, nu-i aşa?!

Dacă vă întrebaţi de ce în România trăim o criză de sistem este din cauză că prostia are talentul de a fi insistentă. Omul de bun simţ şi inteligent se retrage, îşi dă seama că e necesar să nu fie penibil!

Prostul (mai ales cel cu informaţii) insistă: o dată, de două ori, de trei ori, de patru ori…

Până reuşeşte!

Şi reuşeşte, pentru că aristocraţii cu etichete sunt doar nişte băşini frumos îmbrăcate, dar extraordinar de fricoase!

PS:

România este într-o profundă criză de sistem. Ştiţi de ce? Pentru că viitorul nostru a fost hotărât de cele mai multe ori în crâşme de cei care nu merită să poarte numele de conducători. Iar aceşti „aristocraţi”, ce au lipite pe coate etichetele de pe sticle, vin a doua zi mahmuri să ne spună cum stă treaba cu noi şi copiii noştri…

Şiii … ca să arate cât de deschişi sunt ei la nou… ne aduc oameni noi… paharnicii lor, noii membrii ai aristocraţiei cu etichete!

Bă, băieţi, aţi cam întins coarda, şi asta are prostul obicei să se rupă exact în mâna celui care o forţează…

Valentin Fulger