Barna, Drulă şi cu Prună
Lupta pentru putere este o veche cunoştinţă a societăţii omeneşti. Indiferent de epocă cei care au avut puterea au fost dominaţi de frica de a nu o pierde, iar cei care au pierdut-o au fost obsedaţi de dorinţa de a o recuceri.
Puterea este cheia tuturor uşilor într-o societate iar posesia ei nu lasă mulţi oameni în toate minţile.
Ce se întâmplă în societatea românească zilele acestea (ca şi în toate celelalte zile trecute din ultimii 30 de ani!) aduce frapant de mult cu o poveste în care Păcală prins de sătenii revoltaţi pentru că acesta îi …păcălise (cum altfel?), îl leagă fedeleş, îl bagă într-un sac şi apoi chiar la sugestia lui Păcală îl lasă jos pentru a căuta un loc de-a lungul râului pentru a-l îneca. Cât mai în aval, pentru că acolo se strânge apa…
Pe malul râului, pe lângă sac trece un al sătean care-l vede pe Păcală zbătându-se de mama focului. Curios se adresează sacului pentru a se lămuri. Dându-şi seama că asta este şansa lui de a scăpa, Păcală toarnă repede o minciună: M-au legat, m-au băgat în sac şi vor să mă înece pentru că nu vreau să le fiu primar.
La auzul unei astfel de minuni săteanul credul îşi face cruci peste cruci şi acceptă propunerea lui Păcală de a schimba rolurile. Astfel, Păcală se eliberează iar credulul ajunge legat fedeleş în sac. Când sătenii se întorc după sac şi-l înşfacă pe sus credulul începe să strige: Gata, gata oameni buni, m-am hotărât, accept să vă fiu primar. La auzul unei astfel de bazaconii, este uşor de închipuit că sătenii au aruncat sacul acolo unde apa era mai învolburată.
Rolul lui Păcală nu ştiu cine-l joacă azi în politica românească, dar pe cel al „credulului” îl identific cu maximă acurateţe.
Mă uit la Dan Barna şi nu-mi vine să cred cum un om poate să devină atât de penibil şi să nu sesizeze că sunt praguri sub care nu se poate pica nici măcar de cei care s-au născut să şlefuiască penibilul până la perfecţiune. Se pare că m-am înşelat…
Barna se autopropune vicepremier, şi ca să nu pară singur îl bagă în schemă şi pe Kelemen Hunor (un mare prieten al României!). Tot Barna face apoi nominalizările pentru Camera Deputaţilor unde tricoul de preşedinte ar trebui să fie îmbrăcat de unu cu numele de Drulă…
Aproape înfricoşat mă gândesc rapid ce rol îi este rezervat lui Prună în aceasta ecuaţie cosmică a prostului gust?
Valentin Fulger
