Când lăcomia pentru puțin bate marile principii
În data de 20.03.2021, în jurul orei 10,30, am intrat într-un magazin situat în zona Pieței Centrale Petroșani pentru a cumpăra o franzelă neagră, produs ce se comercializează, în acest magazin, pe lângă carne și fel și fel de preparate din carne. La raionul unde era expus acest produs ambalat „PÂINE NEAGRĂ FELIATĂ” pe care doream să-l cumpăr, (produsul având cantitatea de 500 gr înscrisă pe ambalaj) se mai găsea spre vânzare și pâine vrac. Prețul afișat de 6 lei/kg, era atât pentru franzela neagră feliată și ambalată cât și pentru pâinea vrac. Până aici toate bune.
Una dintre cele două vânzătoare aflate în magazin, a venit să mă întrebe ce doresc. I-am spus că vreau să cumpăr o franzelă neagră ambalată, întrebând-o și cât costă. Aceasta a pus franzela pe cântar și a spus : „3,20 lei !” Discuțiile au continuat pentru faptul că nu înțelegeam de ce 3,20 lei și nu 3 lei, având în vedere cele scrise pe ambalajul pâinii, adică mă gândeam că 500 gr ar trebui să coste 3 lei, dacă un Kg costă 6 lei. Un calcul care nu era greu de făcut.
În continuare, i-am adresat vânzătoarei întrebarea: „franzela este facturată la bucată sau vrac ?” Sigur, vânzătoarea era conștientă că răspunsul la această întrebare ar fi rezolvat problema. De aceea, în loc să răspundă la întrebare a amestecat lucrurile pentru a mă convinge de onestitatea ei, prin faptul că procedează corect la vânzarea franzelei prin cântărire, la fel cum, tot prin cântărire, vinde și pâinea neambalată (vrac).
A urmat momentul când trebuia făcută plata pâinii. Îmi lipsea un mărunțiș de 10 bani, adică în loc de 3,20 lei, aveam 3,10 lei. Vânzătoarea nu a înțeles acest lucru, fapt pentru care a trebuit să-i dau o bancnotă de 100 lei pentru lipsa celor 10 bani. A urmat situația neplăcută când vânzătoarea, în drumul pe care-l făcea să-mi aducă restul de la suta de lei, s-a împiedicat (probabil din cauza emoțiilor generate de situația în care se afla) scăpând pe jos banii. Nici pentru mine nu a fost plăcut când am primit restul de bani recuperați, de către vânzătoare, de pe jos. Totul s-a încheiat odată cu emiterea bonului fiscal pentru vânzarea 1 BUC. PÂINE, bon cu care am fost onorat.
Nu am putut trece nepăsător peste cele întâmplate, fapt pentru care atunci când am ajuns acasă, am sunat la numărul de telefon afișat pe ambalajul franzelei. Mi-a răspuns o doamnă căreia i-am povestit tărășenia. La cele auzite doamna nu a putut să-mi dea un răspuns, dar să aștept să fiu sunat de către cineva în măsură să-mi dea un răspuns. După 15 minute am fost sunat de către distribuitorul de pâine, căruia i-am povestit despre cele întâmplate. Răspunsul acestuia a fost lămuritor prin faptul că pâinea ambalată la 500 gr este facturată la bucată, iar costul pe bucată este de 3 lei. Mi-a mai spus că gramajul în plus este pentru a asigura greutatea franzelei, când ajunge la cumpărător, să nu fie sub 500 gr, mai bine să fie în plus.
Așa cum am menționat mai sus, lucrurile ar fi fost lămurite dacă vânzătoarea nu ar fi evitat răspunsul la întrebarea pe care i-am adresat-o: „franzela este facturată la bucată sau vrac ?”
Pentru evitarea unor interpretări, completez articolul cu următoarele precizări. Pâinea ambalată, cântărită de producător și facturată la bucată, trebuie vândută la gramajul respectiv înscris pe ambalaj și nu recântărită de vânzător. Din moment ce facturarea s-a făcut la bucată, prețul de vânzare, final, fiind stabilit la 6 lei/kg, franzela de 500 gr (în cazul de față) trebuia să coste 3 lei. Gramajul mai mare, decât cel afișat pe ambalaj, a fost făcut de către producător cu scopul siguranței, ca pâinea ajunsă la cumpărător să nu fie sub gramajul înscris pe ambalaj, aspect speculat de către vânzător care, prin recântărirea produsului, transferă beneficiul acelui plus de gramaj în favoarea altei persoane.