Cetățenie românească, cetățenie europeană
Am sperat că începutul de an va fi dedicat celor zece ani de prezență a României în Uniunea Europeană. De altfel, Jurnalul Văii Jiului a început o campanie în acest sens, o campanie care își dorește să facă, împreună cu actorii politici români și europeni, un bilanț al deceniului care s-a încheiat.
Numai că situația politică românească este extrem de instabilă. În doar o lună de mandat a Guvernului Grindeanu s-au întâmplat atât de multe de parcă ar fi trecut un an. De altfel, eu am avertizat într-un editorial din luna ianuarie că temele corupției și justiției vor tine capul de afiș în mandatul PSD. Confirmarea a venit foarte repede. Mult mai repede decât am crezut.
Am plecat în analiza mea de la cele întâmplate în mandatul 2000-2004 și chiar în perioada de vârf a lui Victor Ponta, 2012-2015, când lucrurile au stat în același fel. Ce mă intrigă foarte tare este încăpățânarea PSD de a nu învăța nimic din cele petrecute. Este ceva incredibil. Și totuși lucrurile stau așa.
Și totuși s-a întâmplat un lucru extraordinar, românii, o bună parte a lor, au descoperit cetățenia. Au descoperit cultura protestului, o cultură atât de creativă încât a început să se vorbească despre asta în toată Europa.
Au descoperit cetățenia românească, dar și cetățenia europeană. Și au început să o exercite în fiecare zi. De fapt, cetățenia și valorile europene au devenit parte din noi. E drept după zece ani de apartenență la Uniunea Europeană. E greu de spus dacă e mult sau puțin. E așa cum e. Și tot e bine că s-a întâmplat.
Pentru că, din păcate, România este cam singura țară est europeană în care europenismul și democrația (șchioapă cum e ea) mai există, în adevăratul sens.
Lucrurile sunt pe cale să se schimbe și la noi. Deja sunt lideri politici care spun sus și tare că UE e cam enervantă, deja marile companii sunt țintele unor atacuri politice, ceea ce nu va rămâne fără ecou. Pentru că liderii politici sunt copiați imediat. În cea mai euro-optimistă țară europeană își fac loc încet-încet antieuropenii și euroscepticii.
Fragilitatea democrației românești îi face pe unii europeni să susțină public că România și alte state est europene ar trebui să plece din Uniune, după modelul britanic. E clar că problemele pe care Comisia Europeană, dar și Parlamentul European trebuie să le gestioneze sunt deja numeroase. Iar o țară problematică nu e privită neapărat cu ochi buni la Bruxelles.
Așadar, situația europenismului românesc este destul de neclară, la un deceniu de la aderarea la UE. Este un foarte bun moment de dezbatere a ceea ce a fost până acum, dar și a ceea ce vrem să fie de acum încolo. Care va fi relația noastră cu Europa și ce va însemna România pe acest continent.
Nicu Tașcă
