Comunicare ca-n Evul Mediu

Am vrut să scriu despre cu totul altceva. Ceva mai politic. Dar întâmplarea a făcut să-mi cadă sub ochi un interviu al profesorului de Comunicare Dumitru Borțun. Evident, mi-am schimbat imediat tema, deoarece nu puteam rata momentul.

Am scris despre comunicarea instituțiilor publice zeci de articole. M-am simțit și mă simt ca Ioan Botezătorul în deșert. Nimeni nu pare că are urechi de auzit. Dar să-i dau cuvântul profesorului.

”În comunicarea instituțională suntem undeva în Evul Mediu, adică suntem la pământ. Se comunică prost între instituții, se comunică prost în interiorul instituțiilor, iar instituţiile comunică foarte prost cu opinia publică. (…) Instituțiile publice nu au specialiști. Eu sunt profesor într-o facultate de comunicare și relații publice, care în fiecare an dă sute de absolvenți cu licență sau cu masterat. Sunt secții de comunicare și la alte circa 20 de facultăți, dar şefii din instituţii nu angajează absolvenţii acestora, ci angajează neveste, amante, cumnate… E inacceptatil ca noi să producem specialiști și administrația locală și centrală să nu-i asimileze. Și uite așa, absolvenții noștri lucrează pe bani foarte buni în străinătate, în corporații mai ales, care caută comunicatori profesioniști. (…) E groaznic să vezi purtători de cuvânt care nu-și pot adapta limbajul și nu se fac înțeleși de cei cărora li se adresează ”, spune Dumitru Borțun, plecând de la comunicarea publică în cazul ”Caracal”.

Nici că puteam să primesc o confirmare mai pertinentă pentru tot ce am scris de-a lungul anilor despre lipsa acută de comunicatori.

În cele mai multe instituții nu există nimic, niciun om de meserie, în altele, oameni de o calitate și o pregătire mai mult decât îndoielnică au găsit o pâine de mâncat ca și comunicatori. Ei sunt însă niște surogate palide a ceea ce ar trebui să fie un comunicator.

Vorba românească se dovedește din nou adevărată: ”Mulți văd, puțini pricep”. Și uite așa am ajuns în Evul Mediu. De fapt, n-am plecat niciodată de acolo.

Au fost insulițe de comunicare, cum am făcut eu însumi pe parcursul mai multor ani.

Și acum îmi poartă pică unii pentru că am spus atunci că eu făceam comunicare și ei nu.

Anii au trecut. Eu nu mai ocup postul acela, dar Evul Mediu este tot aici. Îl vedem și îl simțim zilnic. Pentru că nimeni nu comunică cu noi, nimeni nu se obosește să ne arate acest minim respect.

Pentru că, de fapt, ei nu ne respectă. Deloc. Pentru ei existăm doar așa… ca umbre. Nu-i interesează despre noi. Poate doar din patru în patru ani, ca să-i votăm.

Profesorul Borțun vorbește despre purtători de cuvânt care nu se fac înțeleși și are dreptate. Știu cazuri de purtători de cuvânt care n-au dat în viața lor o declarație.  Nici măcar una neinteligibilă.

Dar când nu există purtător de cuvânt, când nu există nimic…

E chiar mai întunecos ca Evul Mediu. Și asta este situația aproape generalizată. Asta este viziunea celor care ne conduc.

Ei vor de fapt să nu se știe nimic. Să se facă totul pe ascuns. Și cam așa se face. Din când în când mai cade câte o lumină și vedem îmbâcseala și structurile mafiote.

Vai de noi, maestre!

Nicu Tașcă