Confesiunile unui iubitor de schi

Sunt foarte mândru pentru că am învățat să schiez și reușesc să merg în fiecare iarnă și să petrec timp făcând sport la o altitudine la care aerul este deosebit.

Prima dată mi-am pus schiurile în picioare în Parâng, dar atunci nu puteam spune că schiam.

După aceea m-am împrietenit cu medicul dentist Mircea Negru, mentorul meu în materie de schi, iar Parângul a rămas în spate.

Am fost la ”Transalpina” și la Straja, dar viața m-a purtat și în alte locuri din România.

Dintre toate stațiunile în care am fost la schi, mi-a rămas la inimă Straja.

Stațiunea cu pârtii extraordinare, cu instalații foarte bune și cu posibilități de relaxare la mare altitudine. Anul trecut am schiat cel mai mult. M-a ajutat și sezonul, pentru că a fost foarte lung. Am fost însă doar la Straja. Acolo am întâlnit oameni din toate colțurile României, dar și din străintate.

Vă amintiți că multe stațiuni occidentale au fost închise.

Sunt întrebat deseori despre Parâng, cumva parcă cei care mă întreabă știu că a fost prima mea dragoste în materie de munți. Din păcate, răspunsul meu este tranșant.

Pentru mine, Parângul este un capitol închis.

Deși iubesc muntele, cred că sunt lejer patru ani de când nu am pus piciorul în stațiunea aceasta. Vara aceasta, dar și înainte să se asfalteze drumul, am mai făcut plimbări înspre stațiune. De fiecare dată, ceva m-a oprit să merg până sus și să revăd acele locuri.

Cum vă imaginați, nu oamenii locului sunt impedimentul.

Sunt prieten bun cu Tomi Coconea (acum consilier local) și amic cu Răzvan, dar totuși Parângul nu mai este un loc în care să merg cu drag.

Cu Tomi m-am întâlnit sezonul trecut în Straja și m-am bucurat enorm să văd că este apreciat peste tot. Iar cu Răzvan mă întâlnesc în oraș, acasă.

De ce nu mai merg în Parâng?

Pentru că îmi pare totul de-a-ndoaselea. Pare că a pierdut startul dezvoltării, iar decalajul se mărește cu trecerea anilor. O spun cu tristețe.

Aseară m-am întâlnit cu un alt amic, care e și monitor de schi în Straja. Mi-a dat o veste bună. La începutul lunii decembrie s-ar putea deschide sezonul. Înainte de asta văzusem un titul ultraoptimist. Se vorbea despre luna noiembrie.

Oricând ar fi, abia aștept. Mi-am pregătit deja suporții de schiuri. Așa că…

Ne vedem la Straja!

Nicu Tașcă