Criza de premieri sau cât de slabe sunt partidele

Știrea că PNL și-a găsit premier face înconjurul site-urilor de știri deja de câteva zile. Nu, nu în interiorul partidului. Păi ei n-au putut găsi un candidat pentru primăria Bucureștilor, apoi pentru o țară. L-au găsit pe cel pe care îl știm și noi de aproapre un an. Pe numele său Dacian Cioloș, premier și azi, dar premier și mâine. În varianta optimistă că PNL va reuși să strângă un număr de voturi suficient pentru ca, împreună cu USR-ul lui Nicușor Dan – despre care am aflat că are filială și în Hunedoara, deși n-a auzit nimeni de șeful ei- și alții să facă majoritatea. Ce nu am citit însă este cât de slab este un partid care n-are în interiorul său un om care să poată prelua o astfel de înaltă deminitate, sau ce fel de partid e ăsta. Sigur, e mai ușor să iei ceva ce există și să-l treci, direct sau indirect, în barca ta, decât să îți faci dracului curățenie și să mai aduci în partid și oameni de Doamne-ajută.

Dacă liberalii s-au grăbit să anunțe premierul lor, la PSD e încă o liniște mormântală pe acest subiect. Aici încă se rumegă anunțul lui Klaus Iohannis că nu va nominaliza un premier cu probleme penale. De atunci, se tot uită prin interior, prin debaralele din Kiseleff să găsescă un lider de anvergură națională care să nu aibă probleme cu legea. Și e al naibii de greu! Mai ales că ei au și presiunea faptului că numărul de voturi s-ar putea să fie destul de mare ca, împreună cu aliații tradiționali de la ALDE și ce-or mai găsi între timp, să facă de-o majoritate. Dar ce-o face cu îndărătnicul de Iohannis care s-a trezit din somnul prelungit vreo doi ani și revine iar la ”vreau guvernul meu”, idee care le dă fiori reci pesediștilor? Încă patru ani în opoziție sunt încă patru ani de secetă grea, iar asta ar fi echivalent cu o temniță neagră și nicidecum cu plajele preferate de Liviu Dragnea din Brazilia.

Dincolo de toate acestea, eu aștept încă ziua în care liderii partidelor de mai sus și ai celorlalte se vor trezi la realitate și vor înțelege că e nevoie de oameni noi, de oameni curați, de lideri cu carismă, fără probleme penale sau de altă natură. Importurile pot fi soluții de criză,  iar despre criza partidelor am tot vorbit, dar nu pot ține la infinit. E nevoie să se schimbe ceva în comportamentul lor, în modul în care fac politică de 27 de ani. Trebuie să vină cu altceva.

Altfel vom ajunge să ne alegem conducătorii cu doar 20{9a5d7dc17012582abff687e9b5edb4e4cf74f8aed4a146ac8fc660462cc5cb17} dintre cei cu drept de vot, pentru că restul sunt prea scârbiți și prea sătui să mai facă drumul până la secția de votare la care sunt arondați. Iar o democrație în care doar minoritatea votează nu e deloc o democrație. Poate le spune și lor cineva asta. Dar așa cum avem primari votați de o minoritate, putem avea și parlamente votate de o mână de oameni, nu-i așa?

Doar că ei nu se pot culca la infinit pe urechea că vor veni să ne voteze doar pentru că nu suntem atât de răi ca și ceilalți. Deși 27 de ani s-au tot culcat pe ideea asta. Și, culmea, le-a și mers!  Iar pentru asta vina e a noastră. A cetățenilor.

Nicu Tașcă