Culisele puterii
Nu, nu scriu despre cartea priemierului albanez Edi Rama, ”În culisele puterii”, care este cel puțin la fel de interesantă ca și autorul ei. Scriu despre dezvăluirile ziaristului Dan Andronic denumite Operațiunea ”Noi suntem statul!”.
Încep prin a spune că e dreptul ziaristului să scrie despre aceste lucruri, chiar dacă nu sunt deloc puțini cei care suspectează o comandă politică sau de altă natură. Iar publicul are dreptul să știe absolut totul despre cei pe care îi alege în fruntea țării.
Dincolo de aceste aspecte, articolele lui Andronic prezintă o lume despre care nu am crezut nicio secundă că ar fi altfel. Despre privilegiile puterii am scris și eu, de-a lungul anilor. Ele există și chiar dacă nu le știm exact, le bănuim. Cel puțin unii dintre noi.
Nici încrengătura dintre capii serviciilor secrete și mai-marii politici nu mi se pare o bombă, chiar dacă nu este normal ca ei să fie așa de apropiați. Interesant e însă că la aceste întâlniri erau și unii dintre cei care îi conduc pe cei care strigă cât îi țin bojocii la adresa Binomului SRI-DNA. Asta deși ai lor erau la masă cu reprezentanții acestor instituții. Din toată pleiada lipsește totuși Călin Popescu Tăriceanu, cel mai mare adversar al DNA și al Justiției. Dar el nu pare deloc sportiv. Așa cum nici Gabiel Oprea nu pare. Dar el era mai mult gazda, la schimb cu Coldea, ultimul cu o vădită alură de sportiv.
Și să nu uităm că oamenii aștia jucau totuși tenis. Un sport solicitant și frumos, deși Victor Ponta, atunci premier în funcție, se lăuda că e mai bun la baschet și nu la tenis. De altfel, aflăm că nici nu era prea bun, dacă Liviu Dragnea spune că-l lăsa să câștige, ca să nu se ”oftice”.
Culisele puterii se prezintă astfel: lux, vile de protocol, partide de tenis cu VIP-uri, discuții, schimb de informații, chermeze și șprițuri. Cum ar putea fi altfel?
Doar dacă suntem naivi putem crede că oamenii puterii își duc viața în apartamente minuscule de două camere, beau bere la pet și joacă cărți cu vecinii de scară. Nu e așa. N-a fost niciodată și nu va fi. Nici n-ar fi normal să fie.
Ideea e dacă la aceste întâlniri s-au comis ilegalități, dacă și-au dat mâna pentru miile de afaceri oneroase care s-au petrecut în România. Dacă Horia Georgescu conducea Agenția Națională de Integritate după cum îi spunea Ponta sau Dragnea.
De altfel, Georgescu nu avea ce căuta acolo, dar dacă am lua-o așa poate niciunul dintgre cei prezenți n-ar fi trebuit să fie acolo. Și totuși erau. Și nu doar acolo.
Politica înseamnă influență și putere, iar informația este cea mai puternică marfă. Putem să ne dăm pudibonzi și să considerăm că dezvăluirile lui Andronic sunt singurele întâlniri din culisele puterii. Spun însă clar că nu e deloc așa.
Au fost sute sau poate mii de partide de tenis, șprițuri și discuții despre care nu știm și poate nici nu vom știi. Însă garantez că au existat. Ba chiar pot să spun că soarta noastră a fost decisă la astfel de întâlniri de culise.
Nu întâlnirile și partidele de tenis mi se pare grave, ci faptul că în urma acestor întâlniri România arată așa cum arată și noi trăim așa cum trăim. Astea ar trebui să fie adevăratele dezvăluiri din culisele puterii.
Nicu Tașcă
