Cum a ajuns reforma administrației o glumă foarte proastă
Lunile trec cu rapiditate, ba chiar și anii, dar ceva rămâne constant în România. Lipsa de apetit pentru reformă a politicianului român.
Nu trebuie să fii lider politic ca să îți dai seama că până nu vom face reforma administrației, vom continua să cheltuim mai mult decât avem.
Iar aici sunt două direcții. Prima componentă este legată de faptul că avem în administrație mult mai multi oameni decât avem nevoie și, categoric, mult mai mulți decât ne putem permite.
Iar la asta trebuie adăugat și faptul că în mare parte salariile acestor oameni sunt uriașe, în comparație cu munca pe care o prestează. Sunt și excepții.
Premierul Ilie Bolojan se apără cu amărâtul acela de 10%, care trebuie scăzut din fondul de salarii, dar care va fi realizat abia pe parcursul anului 2026, la multe luni de când am început să discutăm despre nefericita reformă.
A doua componentă este cea care ne arată cât de necesară este reforma administrativă a acestei țări. Nimeni nu mai suflă o vorbă, ceea ce demonstrează că, dacă tot trec sărbătorile de iarnă, poate va fi realizată la Paște. La Paștele Cailor, desigur.
Explicația este foarte simplă. Politicianul român este un tip învechit și etatist. El nu-și va deranja în veci votantul din administrație.
Sigur, vobim de un deranj serios, nu de glume proaste, precum cele 10%.
Nu o va face, deoarece e legat omblilical de el. El l-a angajat. Și pe el, și soțul/ soția, și pe frați, cumnați sau verișori. Care nu sunt ai lui sunt ai prietenilor politici, din același partid sau din altele. Așa-numitele pile.
Evident, mai sunt câteva categorii care au legătură cu banii și sexul, dar aici vă las imaginația și propriile informații să completeze.
Și atunci, credeți că astfel de oameni pot fi deranjați cu ceva?
Rămânem așadar la glumele proaste. Și taxe.
Taxe multe și cât mai mari, ca să fim siguri că nu ne vom face bine în vecii vecilor.
Nicu Tașcă
