Cum poate PSD să eșueze
Tocmai a început un nou an și o guvernare PSD. A PSD-ului, plus ALDE, ca să fiu riguros și să nu minimalizez deloc prezența la putere a partidului condus de Tăriceanu și Constantin.
Numai că, de la bun început, tema corupției și a justiției libere a și fost repusă în discuție. Ceea ce reprezintă un semn clar că va fi una dintre principalele teme ale acestui mandat. De altfel, împingerea în prim-plan a subiectelor legate de corupție și justiție nu este deloc nouă la PSD. Ceea ce mă frapează este faptul că par a nu fi învățat mai nimic din alegerile pe care le-au pierdut pe această temă.
Sigur, vorbim mai mult de alegeri prezidențiale, acolo unde personalizarea este evidentă, fiind un singur candidat. Și e destul de evident că lucrurile au stat așa, atât în eșecul lui Adrian Năstase, cât și în cel al lui Victor Ponta.
Nu pot cataloga decât ca o greșeală poltică impardonabilă deschiderea aproape instantanee a discuției despre o posibilă lege a aministiei și grațierii, imediat după instalarea noului guvern. Exista destul timp pentru o astfel de discuție, dar, înainte de toate, faceți ceva din deja multpreapomenitul program de guvernare! Ceva mai mult decât o creștere a salariului minim.
Cum s-ar spune, fie sunt foarte grăbiți cu această temă, fie ar trebui să-și concedieze strategii. Și asta repede.
Discuția din spatiul public a făcut posibilă și pronunțarea celor mai importanți reprezentanți ai Ministerului Public, procurorul general Augustin Lazăr și șefa DNA, Laura Codruța Kovesi, împotriva acestui demers. Acum lucrurile sunt destul de clare.
Numai că, știindu-i bine pe cei de la PSD, nu cred că se vor opri aici. Deși, cel puțin pentru moment, ar trebui s-o facă, ci vor forța tema în continuare. Iar opinia publică îi va sancționa drastic pentru asta. Deja o face, mai ales după pronunțarea celor doi enumerați mai sus.
PSD a primit o mare încredere pe 11 decembrie 2016, mai ales în contextul în care lucrurile au stat cum știm foarte bine deja. Marile încrederi se pot, însă, transforma în mari dezamăgiri. Iar acesta este un pericol pentru toți și chiar pentru democrație. Dacă se vor agăța de temele corupției și ale justiției, mandatul care tocmai a început poate semăna izbitor cu mandatul 2000-2004. Aviz și celor de la nivel local!
Eu cred însă că Liviu Dragnea nu e Adrian Năstase. Și nu va face același greșeli, deși câteva ieșiri autoritare a avut deja și el. Iar faptul că nu și-a asumat și poziția de premier s-ar putea să îi fi făcut mai mult bine decât rău.
E mult prea devreme pentru a trage concluzii, însă premisele pot și trebuie comentate. Astfel, cine are urechi de auzit va auzi, cine nu … poate să repete la infinit păcatele trecutului.
Dar dacă PSD ”o dă de gard”, cine vine în loc?
Nicu Tașcă
