Cum se poate arunca România în haos
Deși a trecut ceva timp de când am aflat că Organizația Națiunilor Unite clasează România pe locul doi în privința numărului de persoane care au părăsit țara, după Siria, tot parcă nu ne vine să credem.
De fapt, pe mulți dintre noi mândria și naționalismul nu-i lasă să accepte o realitate destul de palpabilă. Este, însă, suficient să faci o plimbare pe înserat și să observi că numărul geamurilor unde rămâne întuneric aproape îl întrece pe cel la care zărești o lumină.
Cred că e foarte expresiv. De fapt, realitatea este întotdeauna expresivă.
Peste 4 milioane de români, după unii, peste 5 milioane, după calculele mele, au plecat din România. Iar exodul nu s-a încheiat. El continuă chiar în timpul în care scriu acest editorial. Și totuși nimanui nu-i pasă. Nu în mod real. Nu într-atât încât să întreprindă ceva.
Discursuri am mai văzut și am mai auzit. Sunt însă goale, ca un pet care plutește pe un lac.
Mesajul antieuropean se face tot mai simțit în România, la pachet cu cel pro-american sau nu.
Adică de ce se bagă, domne’, Uniunea Europeană în ”trebile” noastre.
Această abordare, coroborată cu strânsa apropiere de Siria, din perspectiva depopulării, mă face să mă gândesc la un scenariu ultra-pesimist.
Cum ar fi România, dacă nu am mai fi membrii UE?
Cum ar arăta? Ar supraviețui economic?
Câți români ar pleca atunci?
Sunt doar câteva întrebări care zugrăvesc un scenariu negru.
Chiar dacă la noi nu e război, drumurile noastre arată de parcă ar fi fost bombardate și nici clădirile degradate nu ne sunt străine cu totul. Nivelul de trai ar fi catastrofal, chiar dacă nici acum nu se simte prea bine, din cauza inflației.
Ar fi un fel de Siria.
O țară cu imense probleme în buricul Europei.
Nu sună deloc atractiv. Ba chiar sună apocaliptic, pentru mulți dintre noi.
Șansa României este să fie parte a Uniunii Europene cât mai mult timp posibil și să mențină relații excepționale cu Statele Unite ale Americii. Nu trebuie să alegem între cele două, pentru că nu se exclud. Trebuie doar să ne facem curățenie în ograda noastră. Și să fim serioși.
Pare însă că nu vrem. Nu vrem să fim alături de Vechea Europă. Ne place tot balcanismul.
De aceea spun că scenariul meu nu este neplauzibil. Ba chiar e verosimil.
Fiți doar cu băgare de seamă!
Nicu Tașcă
