Dacă prin absurd…
Există zilele astea o mare zbuciumare într-o adunare, zisă Parlament al României. Spun zis pentru că Parlament nu este. Nu este de mult, nu de azi sau de ieri.
De ce?
Pentru că producţia de escroci a Parlamentului României, din toate timpurile de după 1990, rivalizează procentual cu cea a clanurilor de bombardieri, de mafioţi, de proxeneţi, de traficanţi de droguri sau de persoane.
Există o mirare prefăcută printre cei din Parlament că online-ul României este într-o măsură covârşitoare de partea celor de la AUR.
Pai, băi tovarăşi tovarăşi şi tovarăşi capitalişti!
La modul în care aţi jefuit, nu condus România după 1990, timp în care aţi crescut mortalitatea, aţi scăzut natalitatea, aţi determinat fuga din ţară a milioane de români, cum puteţi să credeţi că gestul lui Simion are să fie perceput altfel decât normal/adecvat/pertinent/oportun/axat pe situaţie de către populaţia care suferă de frig? (am folosit mai multe sinonime pentru analfabeţii cu ştaif din parlament care sunt sideraţi de maltratarea ministrului energiei).
Dacă prin absurd ar izbucni la nivel de Românie o revoltă generală, spre deosebire de 1989 când s-a acţionat haotic, românii ar ştii exact pe cine să caute.
Exact în funcţie de judeţ, de oraş, de comună… exact în funcţie de gradul de ticăloşie pe care-l atribuie fiecăruia dintre cei căutaţi!
PS: nu sunt adeptul violenţei, îmi repugnă orice deviere de la normele convieţuirii sociale normale. Am arătat doar ce s-ar putea întâmpla, prin absurd.
Dar absurd a fost şi 22 decembrie 1989…sau mă înşel?
Valentin Fulger
