Dați dezbaterii și participării publice importanța cuvenită!
În România, dezbaterea publică este văzută ca o Fata Morgana a actului administrativ, atât la nivel central, cât și la nivel local. Deși ar aduce mari beneficii comunității și i-ar apropia pe oamenii de administrație, dezbaterile publice sunt organizate extrem de rar. Una dintre ocaziile în care se organizează dezbateri, prevăzută ca obligatorie în Legea 52/2003 privind transparența decizională, este cea legată de bugetul local. Numai că, pentru a fi cineva în sală, în momentul dezbaterii, sunt aduși angajați ai administrației, iar numărul cetățenilor poate fi numărat pe degetele de la o mână. Așa stau lucrurile în orașele mici din România, chiar dacă sunt și foarte puține excepții. Interesul cetățenesc pentru astfel de evenimente este extrem de scăzut, acreditându-se ideea că orice cetățean care va ieși din rând va fi ”luat la ochi” de către edili și sancționat atunci când va îndrăzni să ceară rezolvarea unei probleme.
Pe lângă dezinteresul flagrant al multor reprezentanți ai autorităților pentru cetățeni, o cauză a acestei stări de fapt este și nivelul extrem de scăzut la care se găsește participarea publică.
În orașele mici din România, participarea publică sau implicarea cetățenilor în luarea deciziilor publice este aproape inexistentă. De altfel, România este codașa Uniunii Europene în ceea ce privește participarea publică.
O pozibilă cauză a acestui dezastru participativ ar putea fi și lipsa reglemetărilor privind participarea publică din acquis-ul comunitar, care a fost preluat și în țara noastră.
La nivelul Uniunii Europene, însă, există o preocupare permanentă pentru creșterea interacțiunii dintre instituțiile publice și cetățeni. De altfel, tema participării publice a fost prinsă în recomandările făcute României în mod constant. Fără niciun rezultat. Pentru că preocuparea pentru tema aceasta se manifestă la nivelul unor ong-uri și nicidecum la nivelul celor care impart resursele. Și aici sunt excepții. Și am mai scris despre astfel de excepții.
Cu toate acestea, creșterea nivelului participării publice în România este foarte mică și atinge în special orașele mari și polii de dezvoltare. În restul țării, nivelul participării publice este extrem de scăzut. Nici măcar organizațiiile neguvernamentale nu sunt percepute de către prea multe autorități ca parteneri de dialog, ci ca și dușmani cărora trebuie să li se ascundă cât mai mult din informațiile publice.
Din fericire, încep să apară insule și oameni care înțeleg utilitatea dialogului cu cetățeanul, frumusețea dezbaterilor publice și chiar a participării publice. Pentru că, deși poate nu auzi întotdeauna ce îți place, cu siguranță poți folosi ceea ce primești de la cetățean.
Nicu Tașcă
