De ce nu se văd banii băgați în sistemul sanitar?
Resursa umană din sistemul medical românesc s-a plâns ani de zile că sistemul este subfinanțat. Așa că politicienii au băgat an de an tot mai mulți bani de la buget (poate și de aia nu prea avem de niciunele).
Fiecare om care muncește în România toarnă și el bani peste bani, în fiecare lună. Salariile sunt acum de invidiat. Atât la medici, cât și la asistente și restul personalului.
Și totuși suntem martorii unor realități sumbre.
Pe de-o parte, cazuri precum cel de la Spitalul ”Sf. Pantelimon” ne ridică serioase semne de întrebare. În numele eficienței și a strângerii unor munți de bani, viața nu mai e prețuită. Iar oamenii sunt ”de lăsat”, cum spunea doctorița supranumită ”Doamna cu coasa”.
Povestea este de-a dreptul șocantă, dar nu pot să nu mă gândesc câte astfel de secții ATI ale morții or mai fi existând în România.
Pe de altă parte, este interacțiunea contribuabilului cu sistemul. Atunci când realizezi că banii tăi nu există acolo unde ajungi fără să-ți dorești.
Lipsurile sunt destul de asemănătoare cu cele de acum 15-20 de ani. Dar cel mai trist este că nu ești tratat ca o ființă umană. Ești ținut ore întregi fără să ți se facă mai nimic, ești cusut în cea mai cruntă bătaie de joc și apoi ”aruncat” într-un salon supraaglomerat, în care ești uitat cu zilele.
Din ambele părți, vedem un sistem complet dezumanizat, neprofesionist și din care dispar misterios bani. Mulți bani.
Concluzia este că nu banii au fost cea mai mare problemă, ci mentalitatea oamenilor din sistem. Oricâți bani vom băga, mentalitatea acestora nu se va schimba. Iar omul va fi în continuare ”de lăsat” în numele supremației medicilor și al buzunarelor largi ale acestora.
Nicu Tașcă
