De ce s-au dezvoltat diferit cele două stațiuni ale Văii Jiului
La fiecare început de iarnă se reiau discuțiile despre turism și stațiuni de schi în Valea Jiului.
Teoretic, Valea Jiului s-ar putea lăuda cu trei stațiuni, practic însă de Pasul Vâlcan este doar lauda.
Mai rămân două. Straja și Parângul.
În prima dintre ele, an de an se face câte ceva, astfel că a devenit o stațiune în toată puterea cuvântului. Adică, multe mii de turiști din toate colțurile țării și chiar din străinătate umplu pârtiile în fiecare weekend. S-a întâmplat asta pentru că s-a pus la punct un parteneriat între autorități (Consiliul Județean Hunedoara și primăria) și mediu privat (în special omul de afaceri Emil Părău și fii săi, dar și alți inestitori).
La mijlocul acestei luni, a fost inaugurată o parcare modernă la baza telegondolei. O investiție de 1,5 milioane de lei a Consiliul Județean Hunedoara (CJH).
La aceasta a adăugat și primăria una mai mică, de 24 de locuri.
Au fost apoi pornite din timp tunurile de zăpadă (și ele înnoite în acest an), care și-au făcut deja treaba și continuă să și-o facă.
Așa cum am scris deja, abia astept să ajung din nou la Straja.
În estul Văii Jiului, faimosul Parâng așteaptă demult vremuri mai bune. Și tot așteaptă.
Pentru că stațiunea nu oferă mai nimic, nimeni nu prosperă.
Un cabanier din Parâng îmi spunea acum câteva zile că ”nu a vândut încă nici Crăciunul și nici Revelionul”. Oamenii nu vin, pentru că nu e zăpadă suficientă, iar tunurile mai mult stau. Parteneriate, dacă există, sunt doar pe hârtie.
Dacă mai sus vorbeam despre parcări, ei bine în Parâng problema parcărilor atârnă greu.
La punctele de plecare ale celor două telescaune sunt puține locuri de parcare. La un cât de mic aflux de turiști, aceștia devin un car de nervi când constată că nu au unde să-și lase mașinile. În zadar au încercat unii întreprinzători să-și folosescă terenurile din împrejurimi pentru a face un ban (la negru), transformându-le în parcări improvizate. Problema rămâne și este acută.
Chestiunea parcărilor a revenit pe tapet după terminarea drumului care duce în stațiune, drum asfaltat de CJH. Și pentru că turiștii nu ar fi avut unde să-și lase mașinile, dar și pentru că siguranța turiștilor nu ar fi putut fi asigurată în procent de 100%, s-a hotărât ca drumul abia inaugurat să fie închis pe anotimpul rece. Comentariile au curs, însă realitatea este asta.
Primăria pare să-și fi mutat atenția de pe stațiune, deoarece ultima investiție importantă este din 2014, atunci când a fost inaugurat telescaunul nou (atunci era nou), care avea rolul să-l ajute pe cel care deservește stațiunea de peste 4 decenii la transportul turiștilor.
Tabloul descris nu mai are nevoie de alte comentarii, poate doar de o întărire a zicerii mele că nici anul acesta nu voi schia în Parâng.
Rămân însă optimist că, la un moment dat, mă voi întoarce acasă.
Mizez pe optimismul meu, dar și pe promisiunea cuvântul șefului CJH, Laurențiu Nistor, care spunea la mijlocul acestei luni că nu va uita niciun oraș și va rezolva și problemele nerezolvate ale Parângului.
Poate acum că lupta politică se mai potolește, cele două mari partide (PSD și PNL) fiind acum împreună la guvernare, e momentul să se schimbe ceva. Vom vedea.
Nicu Tașcă
Citește și:
