De ce sunt ortodox şi nu am SMS-eu cu Dumnezeu
N-aş fi scris niciodată acest articol, dar există o limită în a vedea cum toţi şmecherii, până mai ieri ortodocşi tari în măsele trec în alte religii, se „pocăiesc”, vezi Doamne, şi prind adevărul biblic din zbor, şi-l bagă-n inimă ţăruş, adânc, cu convingere, considerând fals că asta le va aduce în faţa fraiereştenilor din Ortodoxie o imagine bună, vindecarea, iertarea păcatelor şi un fir scurt cu Dumnezeu. Un SMS sau un TO (telefon operativ) cu număr doar de păstorii lor ştiut! Un fel de UM RDR 010101 (pentru novici, Unitatea Militar Religioasă Dumnezeu via Rai 010101)
Am urmărit cu lămâie lângă mine un interviu al unei blonde care până mai ieri forma împreună cu Băsescu Traian sistemul politic în România. O doamnă Udrea Elena! Această cetăţeană care a sfidat datorită unui marinar societatea românească, vine să ne ofere lecţii de morală şi, pardon!, religie, trage neruşinat în Ortodoxie cu considerente religioase diferite, ea care din motive electorale pupa-n dos Ortodoxia petrecând Crăciunul şi Paştele în Maramureş, când băga cozonacul în cuptor! Câtă perfidie! Urmăriţi interviul doamnei la minutul 18:09 (http://www.stiripesurse.ro/icontroversa–si-a-schimbat-elena-udrea-religia–ce-sustine-fostul-ministru–video_1226185.html). Acolo ne spune despre însemnele religioase din altă religie pe care le poartă cu mândrie, pandantive/talismane (neacceptate de Ortodoxie) şi susţine că în ceea ce crede că o ajută, o şi ajută! Mai exact… un picior în zona inghinală a Ortodoxiei! Pe care a folosit-o josnic ca să ajungă parlamentar, ministru, jucătoare în sistem… Ce perfidie!!!
Când mai toţi popii noştri tac, sub asaltul prozelitismului sectar şi al scandalurilor nesfârşite dintre ei, consider ca e cazul să mai zică si unul dintre enoriaşi ceva. De ce sunt ortodox? Pentru că aşa m-am născut şi apoi în urma experienţelor de viaţă puse pe cântarul minţii şi al sufletului, am aflat că Ortodoxia îmi oferă libertate. Ortodoxia nu mă constrânge cu nimic din ceea ce nu vreau să fac şi nu mă elimină exemplificator dacă nu mă conformez. Simt că pot respira în interiorul Ortodoxiei, că pot să o critic în exterior ca membru, fără frica de a fi sfârtecat în interior. Şi dacă vreau să nu o mai frecventez nu există împotriva mea din partea ei nicio măsură represivă. Mă simt liber şi asta o face democrată comparativ cu alte „biserici”! Sigur, există şi excese din partea unora care o fac să pară feudală, dar asta se datorează în principal nereuşiţilor în preoţie şi acelor credincioşi fanatici care pică pradă unor practici învechite şi din păcate încurajate încă de purtătorii de sutană, mai exact a celor ce nu depăşesc limita dintre trecut, prezent şi mai ales nu privesc spre viitor. Şi celor care, bolnavi de la natură, confundă Harul Sfânt cu apropierile nefireşti dintre persoane care ar trebui să fie foarte dezlipite.
Cazurile de tip Pomohaci sau al fostului Episcop de Huşi, Corneliu Bârlădeanu, doi devianţi patologici, sunt din păcate reale şi nu fac cinste Ortodoxiei, dar ele, ruşinoase cum sunt, se găsesc într-un număr mai mic decât al şarlatanilor care căpuşează alte culte.
Să fie clar: nu mă refer la pocăiţi in corpore, ar fi greşit-unii sunt sinceri şi curaţi în naivitatea şi sufletul lor, dar alţii sunt marcaţi de ce spun eu. Revenind! Versatili nu sunt doar o anumită parte dintre „pocăiţii” care se îmbulzesc în „bisericile” altor culte, în principal neoprotestante, ci şi unii dintre „păstorii” acestor „biserici”. Primii, şi mă opresc la ei, sunt cei care după ce au practicat diverse forme ale bolilor sociale, aleg să se „pocăiască”, dar nu o fac în interiorul Bisericii Ortodoxe (sau Bisericii Catolice), ci recurg la o nişă creştină în vederea reabilitării sociale. Una dintre modalităţi este cea prin care infractorul „pocăit” dovedeşte prin mărturia credincioşilor şi a Pastorului că este un bun membru al comunităţii, că vine regulat la „Biserică” etc. Citez aici pentru a nu fi acuzat: „omul lucrează de trei ori pe săptămână la o biserică şi pentru asta primește 60 de lei” (https://www.dollo.ro/2016/10/o-zi-la-probatiune/). O „biserică” cu program flexibil şi extrem de scurt, undeva între două şi trei ore maxim pe zi, şi asta două-trei zile pe săptămână. Ca argument aduc faptul că actualul sistem de probaţiune din România s-a născut la Arad şi că este apreciat ca un avorton comparativ cu modelul de probaţiune european (http://specialarad.ro/sistemul-de-probatiune-din-romania-un-avorton-al-modelului-european-de-referinta-in-domeniu/).
Mişcarea pentru „îndreptarea” interlopilor este bine pusă la punct sub aspect religios! Poate că nu mă credeţi, dar adevărul este că aceasta a pătruns adânc în pântecele putred al Statului Român. Este implicată până în salvarea fostului ministru de interne al României Cristian David, cel care primea şpagă în biroul de ministru ce trebuia să lupte împotriva hoţilor, traficanţilor de carne vie, de droguri, a criminalilor (http://invaslui.ro/2015/04/20/penalul-cristian-david-troaca-botezat-la-o-biserica-penticostala-dupa-eliberarea-din-arest-david-a-fost-senator-de-vaslui-si-fost-ministru-de-interne-foto-video/).
Aceeaşi „biserică” susţine o structură de stat paralelă în România, cea a „regilor” Cioabă care au un Regat al fărădelegii prin care au dovedit până la urmă că sunt interlopi cu acte în regulă (http://www.gandul.info/stiri/cioaba-pus-sub-control-judiciar-in-dosarul-de-evaziune-fiscala-cu-prejudiciu-de-peste-5-milioane-de-euro-16728433). Aceşti „regi” sunt Păstori de frunte ai „bisericii” amintite, merg în amvon şi predică mulţimilor.
Oare ce ar putea să predice nişte interlopi „pocăiţi” comparativ cu preoţii ortodoxiei? Teme precum: „Maimuţa” de la bancomat; Cum să faci trafic de persoane şi să nu fii prins; Diferenţe esenţiale între heroină şi canabis; Vânătoarea de portofele pe peron la Lyon; Taxa de protecţie în ţară şi străinătate; Săbia ninja şi traficul rutier; Asemănări şi deosebiri între Codurile penale din UE; Urmărirea penală, judecata, apelul şi recursul; Detenţia: ghid explicativ de supravieţuire; Puşcăria: duşul şi săpunul etc.
Astea sunt temele lor, restul este… abureală, chestia lor cu Dumnezeu este un fel de bla, bla, bla…
Dacă mai aveţi răbdare, am să va ofer câteva linkuri de pe net alese la întâmplare pe care dacă o să le vizionaţi o să vă convingeţi că ce am scris nu e doar motivat, ci obligatoriu să fie expuse către dumneavoastră:
https://www.youtube.com/watch?v=qfbDUuQjHcY (urlete şi răcnete pe post de slujbă religioasă)
https://www.youtube.com/watch?v=FB0txbcD03k (copii nevinovaţi exploataţi în scop religios aflaţi în stare de transă)
https://www.youtube.com/watch?v=DeUORkil27Q (copil exploatat ce „vorbeşte” în limbi)
https://www.youtube.com/watch?v=ukrEu0nZlzg („prorocire” a unui „credincios” din publicul „bisericii” ce „vorbeşte” în limbi spunând nimic, dar urlat)
https://www.youtube.com/watch?v=ocurCxgleDQ (un bătrân „profet” ce „proroceşte” prin urlete „în limbi” un ghiveci de ameninţări pentru a înfricoşa audienţa)
Ştiu că cea mai mare formă de respect faţă de cineva este să-i respecţi credinţa, şi nu am de gând să-mi bat joc de cineva. Dar, şi aici intervine marele DAR: unele dintre aceste culte neagă alte forme de credinţă, afirmând nu doar primatul, ci singularitatea adevărului propagat de ele. Din perspectiva profesiei mele (sociolog), cred că pot spune că în astfel de mişcări religioase se cultivă o isterie colectivă bazată pe frică şi pericol iminent.
Din punctul meu de vedere, ca şi credincios aparţinând Ortodoxiei, Dumnezeu este Iubire necondiţionată şi-mi cere să-l iubesc aşa cum pot eu, dacă pot; din punctul lor de vedere Dumnezeu înseamnă frică si teroare, panică si isterie, condiţionări şi impuneri. Nu în ultimul rând, Dumnezeu este o şmecherie în faţa legii… Concluzia o trage fiecare dintre dumneavoastră!
Eu nu am SMS-eu cu Dumnezeu! Ca alţii!
Valentin Fulger
