De ce sunt unii nemulţumiţi deşi au primit ce şi-au dorit
Cine cunoaşte experienţa de viaţă a unei persoane îi poate prevesti comportamentul. Mai mult: cine cunoaşte şi însumează experienţele de viaţă ale celor care alcătuiesc o colectivitate pot să-i controleze comportamentul (şi destinul).
Cele de mai sus nu sunt afirmaţii în gol, ci solid fundamentate ştiinţific. Chiar dacă la ultimele alegeri din România mecanismul mai sus amintit era să fie dat peste cap prin prezenţa redusă, totuşi unii s-au încăpăţânat să-l păstreze. Este vorba de cei care s-au dus la urne sau, mai exact, de cei care i-au determinat să se ducă.
Uriaşa majoritate a celor care au votat a fost arondată intereselor de partid. Au votat membrii de partid, candidaţii şi familiile lor. La aceştia se mai adaugă câteva procente din electorat care au stopat (întârziat?) ceea ce urma (urmează?) să se întâmple: implozia sistemului electoral din România.
Cele două-trei procente care au stopat trecerea de la stabilitate la implozie (e adevărat, o stabilitate instabilă ca Mama lui Satan) sunt cei care acum vociferează la orice văd ca nedreptate produsă de noua clasa politică. Pe aceştia îi deranjează tot, începând de la preţurile de la restaurantul parlamentului, indemnizaţiile parlamentarilor, pensiile speciale şi până la salariile celor din CA-urile atât de gras plătite. Parcă nu le ştiau!
Şi totuşi, de ce sunt nemulţumiţi când au primit ce şi-au dorit? Paradoxul face, dacă îi întrebi, să susţină sus şi tare că ei nu au fost manipulaţi să voteze. Oare?
Nu membrii de partid au fost manipulaţi să voteze, ci cei care se consideră cei mai lucizi dintre noi, cei care sunt spiritele acide ce sancţionează tot ce mişcă în societate.
Vor nega că au fost manipulaţi, dar principiul de bază al manipulării este că cel manipulat să se simtă liber în deciziile lui, să nege manipularea. Iar ei aşa se simt şi asta neagă!
Ca o sugestie prietenească: data viitoare când vă vine să votaţi, voi cei care sunteţi acum nemulţumiţi de ceea ce aţi girat, încercaţi o altă activitate. Oricare, dar staţi acasă!
Valentin Fulger
PS: Ştiu, votul este o datorie cetăţenească, dar vă reamintesc definiţia lui Einstein asupra nebuniei: Să faci acelaşi lucru, cu aceleaşi mijloace şi să te aştepţi la rezultate diferite.
