De la Jurământul lui Hipocrat la… jurământul lui Ipocrit!
Cine a ascultat vreodată Jurământul de Credinţă al Medicilor-Jurământul lui Hipocrat, şi face parte dintr-o profesie liberală, nu poate decât să fie invidios pe cei care fac parte din această breaslă nobilă. Poate cea mai nobilă dintre toate! Am considerat mereu că medicii sunt Mâna lui Dumnezeu pe Pământ! Să Alini suferinţa celor în plin chin, să oferi Lumină ochilor orbi, Sunet urechilor surde, Copii femeilor infertile, Viaţă celor care sunt condamnaţi la moarte cu zile, nu poate să fie decât expresia Voinţei Divine pe Pământ! Desigur, Voinţa Lui alături de munca asiduă a celor care s-au pregătit în această profesie, repet, nobilă! Nu neg, nu contest, ci susţin că medicii sunt cei mai titraţi dintre intelectualii produşi de Universităţile noastre. Şi mai susţin că trebuie să fie foarte bine plătiţi şi respectaţi. Că trebuie să li se ofere din partea societăţii toată consideraţia şi sprijinul, că e obligatoriu să îi ajutăm să reuşească. Că trebuie să sacrificăm în anumite momente diferite segmente sociale pentru a livra celui sanitar cele necesare pentru a-l menţine la un nivel performant. Asta susţin şi voi susţine.
Dar..
Printre cei care populează lumea medicală şi care au depus acest Jurământ Nobil sunt unii care reuşesc să arunce asupra ei o lumină neagră, plină de miros pestilenţial.
Accept că Lumea Medicală este populată şi de excentrici precum copilul de general de Securitate Oprescu (care opera simultan pe două fronturi: la buzunar şi la primărie), Secureanu (ce nume predestinat, nu!?), care – medic fiind – l-a cam durat în spatele Clinicii de Jurământul lui Hipocrat, devalizând pentru Vrăbiuţă (amanta) fondurile pentru spital, că mai sunt unii medici (din păcate nu chiar puţini!) care lasă femeile să chinuie până să nască dacă nu plătesc obolul pământesc…
Accept că există şi nereuşiţi în sistemul medical. Nu doar atât! Accept şi că ăştia au nevoie de asistenţă medicală de urgenţă, că trebuie să le-o acordăm. Cu drag şi rapid! Dar ce nu accept, şi nu pot să accept, este ca sistemul medical in integrum să fure, să fie populat de hoţi, de borfaşi…Asta nu!
Cardul de sănătate, această invenţie anticorupţie, a reuşit să fie în cele din urmă cel mai uzitat instrument de corupţie în devalizarea sistemului sanitar românesc! Furtul, devalizarea, borfăşia nu a făcut-o vreun inginer, un maistru, un vopsitor auto, un profesor de generală, a făcut-o un clan de borfaşi alcătuiţi din Medici, din cei Juraţi tuturor Zeilor din antichitate că vor face bine suferinzilor, fără bani şi fără beneficii materiale!
Ultimele ştiri ne arată nu doar că fostul Preşedinte al Colegiului Medicilor este un borfaş, ci şi că mulţi medici din ceea ce se numeşte naiv Casa de Sănătate (spun naiv pentru că ea ar trebui să se numească, pe drept, Casa de Furt din Sănătate!) au băgat mâna, şi picioarele!, în sănătatea pacienţilor pe care au Jurat să-i trateze! Au băgat în buzunarele proprii banii pe care trebuiau să-i livreze spre tratamente. Milioane de euro! Mai mult, au inventat tratamente pentru bolnavi reali incurabili, care nu au beneficiat niciodată de tratamentele plătite de noi, de contribuabili…
Adică sunt CRIMINALI! ÎN SERIE! Cu premeditare!
Când furtul este individual vorbim de cazuri izolate, de cazuri regretabile. Când furtul este la VÂRF, în cârdăşie, influenţând zeci de mii de oameni, nu mai vorbim de excepţii, de excentrici, ci de un putregai predat (IN)DIRECT la Medicină!! Păcat!
În acest fel, pentru mine cel puţin, Jurământul lui Hipocrat a ajuns Jurământul lui Ipocrit!
Valentin Fulger
