Declinul Facebook și criza de comunicare
Nu cred că vreun român informat a ratat scandalul în care a intrat rețeaua Facebook, după ce s-a aflat despre activitățile Cambridge Analytica în campania electorală a lui Donald Trump, bazate pe date colectate ilegal și netransparent de la utilizatorii rețelei. Așa s-a născut și campania ”Delete Facebook”, care și generat un număr serios de ștergeri printre utilizatori. În România, popularitatea acesteia este uraiașă, peste nouă milioane de români au conturi, iar în ce privește timpul petrecut logați, românii sunt campioni. Între 5 și 6 ore pe zi petrec românii pe Facebook, cel mai mult dintre toate popoarele.
Nu se știe încă dacă numărul de conturi românești va scădea considerabil, însă dacă declinul rețelei va ajunge și în România, îi va lăsa descoperiți pe mulți politicieni.
Handicapați în comunicarea publică, după cum am mai arătat, aceștia s-au refugiat în mare parte pe Facebook, pe care au transformat-o în principala tribună de comunicare. Când însă numărul audienței acestora va scădea din prisma plecărilor, politicienii vor avea o problemă. Una chiar mare. Adică vor ajunge să se laude la Lună și la Soare, că la cetățeni mai puțin.
Vor trebui să își regândească strategia (ce cuvânt imposibil pentru politicienii noștri) de comunicare publică. Cum însă ei se pricep la toate și, de fapt, la aproape nimic și nici specialiști nu sunt în stare să-și angajeze, acest lucru este destul de complicat, ca să nu zic imposibil.
Pe vremuri se spunea că toate schimbările posibile trebuie anticipate în politică, dar cu așa politicieni până și scandalul Facebook ar putea părea o mare lovitură, pentru care multă vreme nu vor avea soluții. Un politician serios trebuie să-și gândească strategia de comunicare pe toate mijloacele posibile, nu să-și canalizeze energia pe un singur canal. Dar la cât amatorism e în politica noastră și la cât de ”urechiști ” sunt mulți dintre politicieni, lucrurile nu se întâmplă nici pe departe așa. Dar chiar nici pe departe.
S-au bulucit toți pe Facebook, chiar dacă mulți sunt agramați, atât ei, cât și cei care le scriu textele penibile și extrem de scurte, au aruncat cu poze multe, crezând că oamenii sunt impresionați de modul în care arată că muncesc. Succesul nu a fost chiar atât de mare, dar a existat. Au reușit să genereze suficiente voturi încât să se aleagă.
Pentru primari nici nu e foarte greu. Trebuie să ai cele mai multe voturi din cele puține care se introduc în urne. Ajunge să ai chiar cu unul mai mult. Prin urmare, toți s-au gândit la Facebook ca la instrumerntul perfect. Și l-au înșfăcat.
Poate n-ar fi fost o idee rea ca, în loc să se lase folosită de alții, Facebook-ul să înceapă să taxeze politicienii. Poate nu s-ar ajuns în acest stadiu, iar averea lui Marc Zuckerberg ar fi rămas intactă
Acum, însă, până și singura lor idee de comunicare va începe să scârțâie, iar criza de comunicare e aproape. Atât de aproape, încât ar trebui să se apuce de gândit. Dar asta nu e treaba ușoară pentru ei. Chiar deloc.
Nicu Tașcă
