Depoul de suflete
Un suflet, cred eu, este ca o locomotivă: aleargă pe şinele vieţii până se stinge! Diferenţa dintre locomotive şi suflete stă în capacitatea reasamblării unora, şi în lipsa pieselor de schimb a altora. Ajunse în depou, locomotivele se bucură de atenţia celor care le fac capabile să alerge din nou. Ajunse la sfârşit, sufletele… habar nu am, dar îmi imaginez pentru ele un „Depou” în care se curăţă de toate zăpezile, ploile şi murdăriile prin care au fost nevoite să treacă de-a lungul vieţii. Întocmai ca locomotivele care au alergat prin nopţi şi zile, prin toate anotimpurile, sunt sigur că sufletele au parte de o binemeritată sablare.
Cred cu tărie un astfel de lucru mai ales atunci când privesc spre cei care ne conduc, spre cei care murdăresc societatea şi o infectează zilnic, clipă de clipă.
Vreau să contextualizez. O familie politică importantă din PSD a făcut dezvăluiri presupus importante despre DNA şi modul de lucru al procurorilor de la Ploieşti. Familia se numeşte Cosma şi toţi membri ei sunt sau au fost senatori, deputaţi, preşedinţi de Consilii Judeţene etc.
Înainte de alegerile la preşedinţia României din 2015, tatăl familiei Cosma, un bătrân pe nume Mircea, la un fel de şedinţă PSD (spun un fel pentru că la acest partid se pică în sectarism, iar conferinţele lor se aseamănă tot mai mult cu un fel de adunări fanatice) a citit de faţă cu Victor Ponta o poezie omagiu. O voi reproduce exact:
„Victor, o galaxie română în devenire,
Răsare în universul zidit pe răstigniri,
Pe temelie veche, de piatra şi jertfire,
El reînalţă o ţară a vechilor români!
Victor Ponta preşedinte!”
Sigur că pentru orice minte nepoluată această „poezie” este o mizerie şi expresia faptic totală a gudurării şi pupării de mână tipic fanariotă! Acest bătrân „ poet” şi-a crescut copiii într-o logică de fier: pupăm orice organ, dacă este să ne fie bine, rupem orice destin, dacă este să ne fie bine!
Nu credeţi? De la versurile elogioase ale bătrânului „bard”, scrise pentru a obţine de la Ponta, considerat viitor Preşedinte al României, noi funcţii, poate chiar de miniştrii, s-a ajuns la denunţurile romantice ale tânărului Cosma la adresa celui care era chiar destinatarul poeziei omagiu. Adică la adresa lui Ponta! Nu că aş avea vreo părere bună despre Ponta… Nuuu!
Dezgustul meu faţă de astfel de caractere şi un astfel de partid ce conferă demnităţi publice unor astfel de turnători şi denunţători nu se poate măsura pe nicio scală.
PSD dovedeşte a câta oară (?) că este un colecţionar de veleitari fanarioţi, dornici de viaţă bună pe muncă puţină şi pe poezie proastă.
La calitatea familiei Cosma din PSD cred ca Depoul de suflete trebuie să se pregătească bine pentru o sablare cum scrie la carte! Nu ştiu însă cum vor face rost de atâta material abraziv, căci la ăştia trădarea şi turnătoria cântăresc mai mult decât propriile lor kilograme! La final, după sablare, cred că vor rămâne din ei doar fotografii…
Valentin Fulger
