Destructuranta şi demotivanta Românie
Mă gândesc la toţi intelectualii cinstiţi ai României cum au receptat primul mesaj al noului ministru al educaţiei, cel care susţine că se acordă o prea mare atenţie plagiatelor, că vorbim prea mult despre ghilimele şi note de subsol, că nu există niciunde în lege prevăzut vreun sistem de citare.
Nu am să mă încurc în multe explicaţii cu caracter practic, am să vă spun doar că există mai multe sisteme şi reguli de citare (şi întocmire a bibliografiei) printre care sistemul Harvard (pe care îl folosesc cu plăcere pentru uşurinţa cu care poate fi utilizat) sau sistemul Oxford (un pic mai pretenţios, dar extrem de întâlnit şi uzitat). Mă opresc aici nu înainte de a aminti că la Universităţile cu tradiţie din ţară (şi amintesc doar Universitatea din Bucureşti) au fost introduse încă din anul I cursuri pentru evitarea plagiatului prin însuşirea normelor de citare.
Cum să-l cataloghez pe acest ministru al educaţiei? Probabil că cel mai potrivit ar fi termenul de autodenunţător? Ştie el ce ştie… undeva există ceva care îl acuză, care îl incriminează! Altfel nu-mi pot explica de ce s-a pus cu spatele în uşă ţinând partea plagiatorilor. Dar mai ales nu-mi pot explica de ce a acceptat un astfel de post! O demnitate atât de mare care trebuie utilizată în mod nobil, pozitiv, pentru educarea maselor, iar nu pentru pervertirea lor.
Dacă m-aş înscrie în logica frântă a domnului ministru, aş putea contribui extrem de rapid nu doar la îmbogăţirea cv-ului personal, ci şi la dezvoltarea literaturii naţionale şi internaţionale, la explozia ştiinţei în mai multe domenii de activitate. Tot ce trebuie să fac este să mă îndrept cu paşi siguri către bibliotecă şi să mi se pună pata cu drag pe câte o carte. În acest fel voi publica extrem de alert :
Richard Inimă de leu, Visul unei nopţi de vară, Bădăranii, Luceafărul, Scrisoarea a III-a, După douăzeci de ani, Codul lui Da Vinci. Asta într-o primă fază.
În cea de-a doua fază, pentru că simt că pot (vorba cuiva!) să fiu un spirit cu adevărat universal, îmi voi aduce contribuţia în ştiinţe şi voi aduce pe lume:
Teoria relativităţii, Tabloul periodic al elementelor, Originea speciilor şi multe alte lucruri frumoase.
Cum sună?
Ei bine, dacă astfel de aberaţii nu au avut loc trebuie să ştiţi şi de ce: pentru că la nivel internaţional există legi clare ce prevăd că proprietatea intelectuală este sfântă. Că orice frază dintr-un text, chiar şi o idee trebuie precizată cui îi aparţine şi de unde ai luat-o. Cu ghilimele şi cu precizarea sursei şi a paginii.
Valentin Fulger