Doar un leu!
Am încercat să aflu din presă, mai ales din cea de specialitate, care este numărul de pensionari și cel de angajaţi din România în 2018. Am găsit surse diverse, care indică cifre diverse.
Din nou mi-am dat seama că statistica este arta de a minţi cu precizie! Nu o spun eu, ci unul dintre foştii prim miniştrii ai Marii Britanii, Benjamin Disraeli, care este confirmat zi de zi în România de azi. De aici şi reticenţa mea faţă de raportările oficiale şi nu doar…
Oricum ar fi, numărul pensionarilor, şi care mă interesează în mod special pentru articolul de faţă, este undeva în jurul cifrei de 5 milioane.
Să revin la ce vreau să arăt! Avem în instituţiile de plasament din România sute sau poate mii de copii care după împlinirea vârstei majoratului, dacă nu-şi continuă studiile sunt, conform legii, obligaţi să părăsească aceste locaţii.
Să fim serioşi: câţi astfel de copii şi-ar putea permite continuarea studiilor la nivel universitar? Şi nu doar! Să ne gândim câţi trec de examenul de Bacalaureat sau ajung să fie absolvenţi de studii medii.
România de azi, robită total de PSD şi cei care-l votează, se gândeşte prea rar la aceşti copii. Prioritari sunt votanţii PSD, adică cei peste 80% dintre ei care sunt pensionari.
În timp ce guvernanţii măresc pensiile (foarte bine!), şi caută tot felul de facilităţi pentru aceştia (că au vârsta de vot şi chiar votează disciplinat numai şi numai PSD!), nimeni dintre pesediştii de vază nu se focusează şi pe copiii instituţionalizaţi. Cei care sunt puşi în stradă după împlinirea vârstei de 18 ani. Aceşti copii, pe care doar vârsta crudă de 18 ani îi face responsabili în faţa legii, printr-o linie subţire între răspundere penală şi amoralitate, sunt nişte victime sigure ale unei societăţi în care nişte escroci politici canalizează fonduri enorme doar spre categoriile socio-demografice care contează la vot! Total imoral, total inuman, total abject!
Dacă aţi lua doar UN LEU din fiecare pensie într-o singură lună s-ar obţine 5 milioane de lei noi pentru a construi locuinţe sociale pentru copiii instituţionalizaţi. Plus încă un leu de la fiecare angajat. Am atinge aproape 10 milioane de lei. Fonduri arhisuficiente ca să clădim vieţi noi.
Din păcate, copiii nu votează! Pensionarii votează şi poate că nu ar vrea să dea din pensia lor un leu. Poate că nici angajaţii!
Acest egoism, derivat aproape total din frica populaţiei că banii adunaţi în grămadă, chiar şi pentru scopuri nobile, sunt furaţi de cei care ne conduc, face să nu evoluăm ca naţiune, organizaţional şi instituţional. Să nu mai vorbesc de moralitate şi umanitate!
Doar atât ne desparte între egoism şi altruism, între o viaţă pierdută şi una salvată: UN LEU!
Valentin Fulger
