Drept la replică

Domnule Taşcă,

Ai  publicat un articol intitulat „Krausz, ai ceva să ne spui?” Deşi formal mă folosesc de dreptul meu la replică privind articolul dumitale, în fond o fac mai ales pentru eventualii cititori ai articolului sau comentatori pe facebook. E posibil ca dumitale să nu-ţi fi răspuns deloc, ca în multele cazuri în care ai proferat public grosolănii şi abjecţii la adresa mea sau, pentru un simplu drept la replică vizându-te doar pe dumneata, mi-ar fi ajuns două-trei fraze.

Însă în siuaţia dată, voi face unele comentarii mai generale şi voi exemplifica în mod mai amănunţit. Dacă ai fi participat vreodată la cursurile mele de sociologie, ai fi auzit de aşa numitul „efect Mathew”. În sociologie, prin această formulă, care într-o traducere aproximativă şi liberă ar suna cam „de la Matei citire”, se indică procedeul prin care un om care se simte neînsemnat şi neimportant, încearcă să-şi dea importanţă şi să se credibilizeze apelând la numele unor personalităţi cu o reputaţie, recunoaştere, valoare şi prestigiu recunoscute. În mod practic, procedeul constă în argumentări de genul: „după cum a spus (sau a scris) şi….”, „după părerea cunoscutului….”, „este şi punctul de vedere al….”, după care urmează nume de personalităţi notorii care pot fi Seneca, La Rochefoucauld, Fichte, James, Commoner, Napoleon, Cezar, Hegel, Goethe etc. Nu trebuie să  fie neapărat genii, ci este important să poţi „fura”, prin acest procedeu, o părticică din notorietatea şi recunoaşterea personalităţii respective.

Dumneata utilizezi acest procedeu uzând de numele doamnei Alina Mungiu Pippidi şi de articolul ei „Sociologii şi Securitatea”. Neavând habar de regulile deontologice ale citării, practic o plagiezi folosindu-te copios de pasaje întregi din articol. Este drept că doamna Mungiu Pippidi nu este o celebritate de talia numelor evocate anterior, dar în raport cu valoarea şi notorietatea dumitale, îţi este, incontestabil, cu mult superioară.

Şi acum răspunsurile mele mai detaliate. În articolul doamnei Pippidi se vorbeşte, fără a se indica nume, despre un „institut de control al mişcărilor de masă”, care ar fi fost înfiinţat la Petroşani după greva din 1977 şi despre un aşa zis „grup de la Petroşani”. Dumneata te foloseşti de aceste aserţiuni, cărora le-am dat deja o replică doamnei în cauză, pentru a mă califica drept fost şi actual securist şi de a sugera chiar că Institutul Social Valea Jiului este, probabil, continuatorul  celui presupus înfiinţat de Ceauşescu. Acestor aberaţii pe care le proferezi eu le răspund cu afirmaţia că nu numai că nu am fost vreodată membru, colaborator sau informator al securităţii, ci am fost aproximativ 30 de ani urmărit de către aceasta. Pot depune în faţa unei instanţe copia de peste 100 de pagini a dosarului meu de urmărire informativă, în care eram „obiectivul Sasu”. În acest dosar sunt zeci de declaraţii a unor informatori  (studenţi şi colegi) cu nume codificate de genul: „profesorul”, „Leonardo”, „Ioana”, „Manciu”, „Ivanovici” etc., ca şi o serie de rapoarte semnate de şefi ai organelor de securitate. Ca un simplu exemplu îţi semnalez că la paginile 96-98 ale dosarului, există un „Plan de acţiune” avizat de şeful de serviciu căpitan Cherciu Valeriu, prin care căpitanul Guia Nicolae este însărcinat cu montarea mijloacelor de înregistrare TO de tip IDEB, în amfiteatrul 6 (unde predam), după orele 21, fiind păzit la capătul culoarului de locotenent Gatea Ion, pentru a nu fi eventual surprins în timpul acţiunii. Acestor pagini li se alătură şi o schiţă a culoarului, birourilor şi amfiteatrului. Asemenea mijloace de ascultare au fost instalate, de aceleaşi persoane, şi în biroul meu.

Pot să depun şi Adeverinţa cu nr.7/08.01.2013 emisă de Consiliul Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţii în care se specifică printre altele că „Nu există date ori documente din care să rezulte calitatea de lucrător sau de colaborator al Securităţii, în sensul legii, cu privire la domnul Krausz Francisc Septimiu…”.

Domnule Taşcă, dumneata care practici, în raport cu mine, un jurnalism de cea mai joasă speţă, crezi că o instanţă ar acorda credibilitate articolelor dumitale sau documentelor pe care le prezint eu?

În privinţa Institutului Social Valea Jiului, nu este prima oară când afirmi (şi până acum ţi-am ignorat minciunile) că acesta „căpuşează” Universitatea din Petroşani prin obţinerea de contracte de milioane de lei, că Universitatea i-a oferit un sediu, că această instituţie reprezintă „un cancer” pentru Universitate, că ar fi rezultatul unei colaborări dubioase pe linie de Securitate începută înainte de revoluţie, cu viitorul rector prof.univ.dr.ing. Emil Pop etc.

Realitatea este că ISVJ a fost înfiinţat în anul 2008 şi reprezintă un institut zonal al Institutului Social Român. Pentru a obţine personalitate juridică avea nevoie de un sediu. Deoarece Institutul Social Român se bazează pe consorţii cu Universităţile (sediul său central fiind chiar la facultatea de Sociologie a Universităţii din Bucureşti), noi am solicitat Universităţii din Petroşani, în folosinţă neexclusivă, o sală, pe baza unui contract de comodat. Acest sediu este folosit de noi de 2-4 ori pe an, pentru adunări generale sau conferinţe. În această sală se mai organizează şi şedinţe sindicale, pomul de Crăciun pentru copiii angajaţilor Universităţii şi a fost folosită şi drept capelă funerară în cazul deceselor unor cadre didactice ale Universităţii.

Când afirm că practici un jurnalism de joasă speţă, mă gândesc la lipsa oricărei documentări privind faptele despre care scrii. Dacă ai fi consultat măcar site-ul www.institutulsocilvj.ro ai fi putut afla despre scrisoarea Preşedintelui Institutului Social Român care a avizat înfiinţarea ISVJ, ai fi putut consulta Statutele ISR, ISVJ şi al Asociaţiei ISVJ, ai fi putut constata cine sunt membri fondatori – pe care i-ai numit „acoliţii” mei –  ai fi putut citi cele 8 rapoarte anuale din perioada 2009-2016, ai fi putut constata că în fiecare an se prezintă un raport de activitate, un raport financiar şi unul al cenzorului etc. Pot face cunoscut că în bilanţul financiar pe anul 2016 se consemnează că Asociaţia ISVJ are în contul bancar „colosala” sumă de cca. 1500 lei, provenită din cotizaţiile membrilor, a căror activitate este exclusiv voluntară. Eu n-aş împroşca cu noroi numindu-i „acoliţi”, pe membri fondatori printre care se află primarul Municipiului Petroşani, directorii generali ai CNH, INSEMEX, rectori şi profesori universitari şi alte personalităţi. În locul dumitale aş căuta cât mai repede chitanţe ori contracte prin care am „căpuşat” Universitatea şi aş ruga-o pe doamna Mungiu Pippidi să-ţi dea o adeverinţă despre faptul că aş fi fost securist. Îţi atrag atenţia că dânsa nici măcar nu mi-a pomenit numele şi toate aserţiunile din articolul „Krausz, ai ceva să ne spui?” îţi aparţin. În acelaşi timp, aş fi îngrijorat, în locul dumitale, de insistenţa cu care repeţi că eşti singurul care a înţeles, singurul care s-a opus, singurul care cunoaşte adevărul, în ceea ce mă priveşte. Pot să înţeleg ranchiuna pe care mi-o porţi pentru că, student fiind la forma de învăţământ la distanţă a specializării Psihosociologie, nu ai promovat niciodată vreun examen la disciplinele predate de mine şi ai obţinut, după pensionarea mea, o licenţă de care nu mă simt deloc vinovat. Ceea ce mi-e greu să înţeleg este totala lipsă de profesionalism cu care îţi faci meseria de jurnalist.

24 mai 2017

                                                               Prof.univ.dr. Septimiu Krausz