E cam gata cu peştişorul auriu!
În biroul meu am un acvariu destul de generos. Îl am de aproape 15 ani sau poate mai mult. De-a lungul timpului a fost populat cu fel de fel de locuitori subacvatici. Când mă plictisesc de ceea ce am de făcut îi urmăresc pentru a mă relaxa dar şi pentru a-mi testa capacitatea de observaţie. I-am urmărit în numeroase rânduri şi mi-au plăcut sau nu în manifestările şi reacţiile lor, diferite de la unii la alţii.
Nu am înţeles însă de ce unii biologi au susţinut că peştele nu are o memorie mai lungă de 3 secunde…
Când mă plasez în faţa acvariului, dimineaţa, aproape toţi peştii vin în stânga lui, acolo unde i-am obişnuit să fie hrăniţi! Pentru a-mi testa teoria că peştii au totuşi o memorie mai lungă de 3 secunde am şi apelat la un truc pe care l-am citit: bat cu degetele în sticlă iar ei se adună în mod rapid. Unde? Nu în stânga acvariului, ca reflex condiţionat, ci în locul în care aud chemarea. Chemarea este stimulul, iar ei răspund la stimulul pentru hrană! Căci de fiecare dată i-am hrănit după ce i-am chemat. Prin urmare, am dedus pe baza a două dovezi că peştii chiar au memorie!
Dar nu asta vreau să arăt, ci încerc o comparaţie între două medii total diferite.
De ani de zile ni se spune că electoratul nu are memorie. Adică suportă să fie minţit la nesfârşit, iar, şi iar, şi iar…
Dacă l-aş compara cu peştişorul auriu (după unii!) memoria lui se şterge după 3 secunde (adică după un ciclu electoral, mai mult sau mai puţin!).
Ei bine, se pare că lucrurile se schimbă dramatic iar cei care compară electoratul cu peştişorul auriu fără memorie se pregătesc de acum încolo pentru cele mai mari eşecuri.
De ce credeţi că vechi personaje de succes în trecut nu mai au acum nicio trecere?
Pentru că există memorie! Un Adrian Nastase, un fel de eminenţă cenuşie a PSD, nu ar ieşi primar în comuna Cornu, acolo unde domiciliază. Pe cât pariem?
Un Vanghelie, aşa agramat şi pe gustul lumii, nu mai are nicio şansă. E terminat!
Un doctor „minunat” ca şi Oprescu aveţi impresia că ar mai câştiga Bucureştiul? Nu! Evident nu! Nici măcar vreo stradă…
Un Băsescu, care nu a pierdut niciodată vreo alegere, de abia şi-a târât partidul la europarlamentare. Dacă ar candida pe uninominal nu ar mai primi voturi nici în satul doamnei Maria!
Un escroc unsuros ca şi Ponta încă (încă!) mai beneficiază de un plus (nu de simpatie, că ar fi greşit să credem asta) de transfugi de la nemulţumiţii din PSD, căci nu vorbim de voturi efective. Dar şi aici memoria se ascute, nu se pierde! Ponta, până la alegerile generale viitoare, s-ar putea să fie amintire. Ori că DNA, ori că… Dar să nu ne hazardăm!
Este cert că se asistă la o schimbare de paradigmă, iar teoria peştişorului auriu cu memoria lui de până în trei secunde e pe ducă!
Valentin Fulger
Încep să nu mai cred în memoria de scurtă durată a colectivităţii. Ceva începe să se schimbe.
Toate partidele încep să se teamă de trecut. Se schimbă generațiile, vezi Colectiv.
Niciodată colectivităţile nu au dat dovadă că au memorie scurtă. Însă, noi indivizii, fiecare în parte, ne facem iluzii, chiar şi acum…