Efervescență sau trezire la viață?

Începutul de an îmi spune clar, deși știam, că e anul electoral, adică anul în care se vor da bătăliile pentru funcțiile administrației locale.

După atâta liniște asurzitoare, apropae că nu mai speram la nimic. Politicanul de Valea Jiului tace prelung, dar se trezește ca din vis pe ultima sută de metri. Acesta este cazul și acum. Surpriza vine din comunitățile în care s-a petrecut trezirea din amorțire.

Prima supriză a fost efervescența care pare să fi cuprins comunitatea politică a Vulcanului.

Da, da, a Vulcanului. Orașul acela în care comunicarea publică nu mai există de decenii, iar singura formă de viață politică era postărea pe Facebook.

Unele semne s-au văzut de la sfârșitul anului trecut, dar buboiul a izbucnit acum. Situația spitalului din oraș a dat prilejul primelor semne de viață publică. După ce mandate întregi a bătut vântul în sala de ședinte a consiliului local, dintr-odată a fost aproape neîncăpătoare. Spitalul ca și școala sunt stâlpi ai vieții unei comunități.

Dincolo de asta, în lipsa unei opoziții reale, pesediștii se contrează între ei. Taberele au prins viață, după ce au tăcut nepermis de mult. Evident, conflictul existent nu se stinge ușor. În ciuda unui mic val, nu a căzut niciun cap și se pare că nici nu va cădea curând. Legăturile sunt cimentate și se rup greu. Iar autoritatea s-a diluat până la inexistență.

Mutându-mă la așa-zisa opoziție, conflictul este mai mare, dar și mai tăcut. De aici chiar nu transpiră nimic. Dacă nu ați prins idea, este vorba de PNL. Aici, își dau la genunchi în liniște, încercând să preia puterea fără să se lupte la vedere. Despre victime nu se știe nimic.

Unii aleagă pe lângă pistă, iar cei de pe pistă stau și se uită la pesediști. Așa înțeleg ei politica.

Noi, ceilalți, aflăm câte ceva pe surse. Pentru că niciun combatant nu e dispus să și comunice ceva, le place mai mult lupta subterană, mai ales că mulți dintre ei au avut de-a face cu mineritul.

Nu trebuie însă nici să ne bucurăm și nici să ne îngrijorăm.

Nu e efervescență reală, e doar o trezire scurtă dintr-un somn care durează de ani și ani.

Știm însă că somnul comunicării naște monștri.

Și doar scurta lor trezirea lor la viață mă face să scriu aceste rânduri.

În rest, e tot bălteala aia penibilă pe care o știm de mult.

Nicu Tașcă