Enervanta şi ciudata insistenţă a Elenei Udrea
Cazul Elena Udrea este unul care poate să ţină cap de afiş pentru mai multe domenii ale ştiinţei: etică, deontologie politică (să fiu scuzat că am alăturat doua cuvinte de nealăturat!), statistică. Da, da, statistică, pentru că ar fi interesant de văzut prin coroborarea originii ei sociale cu succesul politic avut, câţi alţi membri ai societăţii reuşesc la fel ca şi ea. Sau nu…
Strălucirea Elenei Udrea a fost una care a orbit scena politicii româneşti timp de un deceniu. Această persoană făcea şi desfăcea orice în România.
Capul de linie al Elenei Udrea a fost unul destul de brutal, ca şi în cazul altor politicienii.
Dar dacă alţi politicieni şi-au acceptat soarta şi sentinţa definitivă cu aplomb, acest lucru nu se întâmplă în cazul Elenei Udrea: maternitatea mai mult decât interesantă (să-i trăiască fetiţa, nu avem nimic cu ea!) venită exact pe muchia închisorii, fuga în Costa Rica, fuga în Bulgaria, valul de cereri şi pretenţii în justiţie pentru eliberare, fac din Elena Udrea o persoană care nu mai poate inspira compasiune
Permanenta clamare a faptului că are o fetiţă mică a avut la nivelul opiniei publice un efect advers. Lumea a înţeles că în cazul altor persoane care au fost condamnate la detenţie şi care au avut copii mici asta nu a contat, că acei copii au fost neimportanţi, dar trebuie în mod obligatoriu să conteze fetiţa Elenei Udrea. Căci ea este importantă prin comparaţie cu copiii săracilor.
Cam asta a reuşit Elena Udrea să sădească in mintea românilor…
Insistenţa Elenei Udrea nu este doar enervantă, este şi ciudată.
Ciudată pentru că, exact aşa cum a fugit la limită pe baza unor informaţii din interior că va fi condamnată, tot din interior s-ar putea să aibă informaţiile că una dintre cereri, la o anumită instanţă, s-ar putea să aibă şanse de succes.
Altfel cum vă explicaţi sutele de mii de euro cheltuite pe avocaţi, poate chiar milioane, de către o persoană care a fost învăţată toată viaţa ei să primească, nu să dea!
Personal cred că ea ştie ce ştie şi că unul dintre avocaţi are o cheie de intrare acolo unde trebuie.
Aşteptăm…
Valentin Fulger
