Faceţi ceva cu şcoala, altfel e prăpăd
De ani de zile am spus şi am scris în numeroase rânduri că şcoala trebuie să fie domeniul de principal interes al societăţii româneşti.
Au venit şi au plecat guverne, s-au succedat zeci de miniştri ai educaţiei, s-au început numeroase reforme ale învăţământului, apoi s-au suspendat, s-a elaborat o lege a învăţământului care în multe puncte ale ei a fost inaplicabilă (cazul universităţilor şi a familiilor din interiorul lor), s-a început războiul împotriva plagiatelor, apoi s-a renunţat pentru că…
Acum confruntarea se duce pe alte planuri. Văd râuri de lacrimi din partea politicienilor care jelesc schimbarea directorilor de şcoli. De ce credeţi? Pentru că cei schimbaţi sunt profesionişti? Poate, dar în principal contează numărul de voturi pe care-l aduce fiecare director de şcoală ca membru de partid. De ce să nu fim corecţi? De ce ne este frică de adevăr?
Calitatea şcolii româneşti a scăzut până la limita insuportabilului. Exemple sunt cu duiumul.
Bunăoară mai zilele trecute primesc un mesaj pe WhatsApp care m-a înduioşat prin modul în care era scris.
Ceea ce se dorea un mesaj de ameninţare în toată regula, menit să mă înfricoşeze, s-a transformat în ceva jalnic căci am conştientizat situaţia educaţională a expeditorului…
În loc să-l urăsc am ajuns să-l compătimesc, căci mesajul lui se finalizează astfel: „(…). …nu te văd bine! (…).Sant cu ochi pe tn”.
Prin urmare, domnilor politicieni, faceţi ceva că domnul care mi-a scris fie are o problemă de vedere (la un singur ”ochi” e clar să nu vadă bine), fie are probleme de educaţie şi vina vă aparţine total ca şi conducători ai societăţii.
Valentin Fulger
