Filme fără subtitrare
Este seara de 22 decembrie 2020. Aş putea să trec peste ea ca peste o seară banală. Ce m-ar împiedica? Dar acolo, undeva, în mintea mea şi a celor care gândim la fel există ceva nevăzut, imaterial care ne împiedică să avem linişte. Pentru că, acum 31 de ani, România se îneca în sânge. Se murea pe străzi, în pieţe, pe bulevarde.
După 31 de ani sunt cât se poate de conştient, de matur, de convins că cele întâmplate în această seară în urmă cu 31 de ani au fost un blestem care ne urmăreşte ca naţiune.
Îmi dau seama că politica românească este plină de indivizi ale căror caractere i-ar recomanda să joace în filme fără subtitrare.
Poate că vă întrebaţi de ce…
Pentru că la 31 de ani de la 22 decembrie 1989 nu ştim adevărul, pentru că societatea românească colcăie încă de securişti şi torţionari.
Poate că naivii sau rău intenţionaţii au să spună: Care Securitate domnule? Securitatea s-a desfiinţat în 1990. În locul ei s-a înfiinţat SRI-ul!!!
Asta vor ei să credem!
Trebuie să fii de-a dreptul nătâng să crezi că schimbarea numelui unei instituţii echivalează cu schimbarea instituţiei în esenţa ei. Este ca şi cum Popescu Maria se căsătoreşte cu Ionescu Gabriel. Care este diferenţa dintre Popescu Maria şi Ionescu Maria?
Da, exact! Aceeaşi Mărie cu altă pălărie! Trecerea pe alt nume nu modifică nimic în ADN-ul ei!
Transformarea Securităţii în SRI, adică funcţionarea unei vechi structuri sub alt nume dar cu aceiaşi oameni cum vi se pare? Există vreo diferenţă? Vechii securişti şi-au adus copiii în SRI sau şi-au impus copiii în politică. Să nu ne ascundem…
Că securitatea sub noul ei nume a funcţionat bine în „noua” societate românească ne-o dovedeşte faptul că nu mai puţin de 21 de foşti ofiţeri de securitate sunt revoluţionari cu certificate de luptători cu rol determinat în Revoluţia din 22 decembrie 1989, având indemnizaţie şi pensie specială. O blasfemie mai mare la adresa morţilor din decembrie 1989 nici că se poate!
Dar se poate… Mii de foşti activişti PCR s-au regăsit şi se regăsesc încă în partidele româneşti, sau au funcţionat pe posturi de decizie în societatea românească în ultimii 30 de ani. Au zburdat în aceasta ţară, au făcut ce au vrut ei. Tot ce au vrut ei!
În timp ce părinţii îşi plâng copiii ucişi, an de an, securitatea jubilează nestingherită. Vechii şi actualii securişti sunt în şampanie până la genunchi. Nu… nu în lichid, ci în dopuri… atâtea sticle au deschis pentru a sărbătorii jefuirea unei societăţii timp de zeci de ani.
Peste o mie de morţi, mineriade, distrugerea economiei naţionale, retrocedări frauduloase de zeci de miliarde de dolari, alungarea a şase milioane de români din ţară, acesta este rezultatul pe scurt a 31 de ani de politică făcută de politicieni care joacă în filme fără subtitrare…
Chiar dacă nu înţelegi ce spun înţelegi totul din imagini!
Valentin Fulger
