Finalul unei cariere politice

Nicu Tașcă

Am ezitat să mă apuc să scriu acest editorial. Și îl scriu cu strângere de inimă, tocmai pentru că îl cunosc pe Constantin Brândușe. Vreau însă să fiu consecvent cu pricipiile care m-au călăuzit în ultimii 16 ani. Când alegi să devi persoană publică, îți pui viața sub reflector. Iar din acel moment, orice gest, orice scăpare îți va fi criticată public și va crea o oarecare dezbatere.
Evident că, așa stau lucrurile și în cazul lui Brândușe. Deși pregătirea mea psihologică mi-ar permite, nu vor specula pe marginea lucrurilor care l-au împins pe acest om la un astfel de gest. Și vorbim despre o tentativă de suicid. Voi analiza însă consecințele politice ale gestului său. Prima consecință este că orice prezență a sa pe scena politică este pusă sub semnul întrebării. Mai exact, cariera sa politică s-a încheiat. Cel mai probabil definitiv.
De altfel, eu consider că nu și-a dorit atât de mult să fie lider politic cât am crezut noi. Iar acum e clar că în mintea lui primau alte resorturi. Știu, încă de anul trecut, că era bine po-ziționat în sondaje, însă lunile au trecut una câte una și vocea sa politică nu s-a auzit. Aproape deloc. M-a mirat acest lucru. Pentru că, e limpede că orice politician care stă bine în sondaje se simte încurajat și se apucă de treabă, astfel încât să își maximizeze șansele de câștig. În cazul lui, lucrurile au stat așa cum le știm.
Nu știu ce vor decide liderii județeni ai PNL, dar e greu de crezut că își va menține statutul câștigat de candidat la Primăria Lupeni și președinte al PNL Lupeni. De altfel, cu câteva minute înainte, citeam mesajul de susținere al lui Cristi Roșu, cel cu care Brândușe s-a luptat pentru supremația în PNL și care îi poate lua locul.
Și poate nu e nimic de blamat. Lumea politică e o lume cinică și dură, în care greșelile se pedepsesc aspru. Sunt convins că și Costel Brândușe știa asta și era o chestiune asumată de el încă din prima zi de politică.
Când o carieră se încheie ne uităm la ea ca la un ansamblu. Poate a avut și momente de glorie, însă eu cred că și-a luat multe palme de la politică și de la politicieni. Și pare că n-a suportat la fel de bine ca alți politicieni toate aceste lovituri. E celebră zicerea cum că politica este o chestiune de stomac. Iar Brândușe pare că n-a avut stomac de politician. Și s-a văzut încă de la început.
Până și relația sa cu partidele și șefii ascestora (care nu sunt deloc niște oameni celebrali) a fost una care se poate caracteriza prin sintagma love-hate (dragoste- ură). A fost în multe partide. A plecat din toate cu specificarea că în unele s-a și întors. A căzut când era cel mai aproape de obiectiv. Și aici s-a încheiat relația lui cu politica. Și cu broasca râioasă.
Cum care broască râioasă? Aia pe care un politician de succes trebuie s-o înghită în fiecare dimineață pe stomacul gol. Și am revenit astfel tot la stomac și la cât de tare trebuie să fie ca să fi un bun politician.
P.S. Îi doresc lui Costel Brânduşe însănătoşire grabnică şi viaşă lungă! Aşa cum ne e dată, viaţa este cel mai frumos dar pe care cineva îl poate primi.