Forjarea copiilor de sistemul românesc de învăţământ
Am ales cu grijă termenul de forjare şi nu de forţare. Spre deosebire de forţare, forjarea are proprietatea de a deforma. Dacă în industrie forjarea presupune o deformare controlată, în sensul celei dorite de proiectant, în viaţa reală şi mai ales în cazul copiilor forjarea presupune deformări care îi urmăresc pe toată viaţa.
Deşi cu mare tam tam s-a promulgat o lege în 2019 care prevede că numărul de ore se reduce, această reducere este aplicată într-un stil pur românesc. Vă dau exemplul unei clase de a VII-a care are în două zile câte şapte ore pe zi, în alte două zile câte şase ore pe zi şi într-o altă zi cinci ore. Totalul este de 31 de ore!!! Cu mult peste ce prevede Legea, adică maxim 25 de ore pe săptămână!
O astfel de bătaie de joc la adresa Legii este des întâlnită în România, dar mai dureroasă este bătaie de joc la adresa copiilor noştri.
Ne mirăm de rezultatele slabe ale învăţământului românesc, dar acest sistem de învăţământ ucide în fiecare zi, puţin câte puţin, tot ce înseamnă dragoste pentru şcoală din partea copiilor.
Şcoala românească este de mult, nu de azi (să nu ne amăgim!) sinonimă cu o pedeapsă!
Cum ar putea fi altfel când li se îndeasă pe gât copiilor câte 11-12 materii şi la fiecare se cere performanţă? Cum ar putea să performeze sărăcuţii când au câte 2 sau poate 3 teste într-o singură zi?
Şcoala românească nu este doar prost condusă, ea este prost gândită! Li se cere copiilor să înveţe în neştire concepte abstracte din matematică, fizică sau chimie, iar limba română au transformat-o dintr-o plăcere într-un supliciu prin Niagara gramaticală pe care le-o cer să o înveţe. În loc să-i înveţe poezii şi nuvele, să le ofere cultură generala prin literatura română, îi obligă să înveţe „milioanele” de conjugări care oricum nu le folosesc la nimic, în afara de trecut, prezent şi viitor. Se arde gazul de pomană la română în şcolile româneşti! Garantat 100%
Îi terorizează cu matematica, dar nici în viaţă nici la piaţă nu ai unde şi de ce să aplici 99% dintre ce ţi se cere să acumulezi. Pentru că nu ai de ce! La fel cu fizica sau chimia! Iar aceste discipline sunt percepute de peste 90% dintre elevi ca instrumente de tortură!
Terorizarea copiilor noştri trebuie să înceteze, pentru că se ajunge la erorizarea unei generaţii… a câta oare? Spun erorizare căci mulţi copii din cauza acestor materii au stima de sine subminată. Dacă nu obţin note mari la matematică, fizică sau chimie, sau gramatica limbii române (să fim serioşi, cine ţine cont în viaţa reală de aşa ceva? De infinitiv, de exemplu…) aceşti copii au impresia că sunt proşti! Sunt într-o eroare care îi va afecta toată viaţa!
Dragi copii, voi nu sunteţi proşti, prost este sistemul de învăţământ şi proşti şi fricoşi (sau escroci!) sunt cei care nu vor să-l reformeze cu adevărat! Voi sunteţi nişte copii deştepţi care nu trebuie să suferiţi pentru că nişte adulţi incompetenţi nu au capacitatea de a interveni în sfârşit în eliminarea instrumentelor de tortură (fără ghilimele!).
Sunt adeptul divizării claselor, a testării sistematice şi al regrupării claselor în funcţie de indicii de performanţă pe diferite discipline. Trebuie implicaţi aici psihologi, sociologi, statisticieni etc şi împreună într-un efort interdisciplinar să despartă apele în învăţământ. Aceasta înseamnă SELECŢIA TALENTELOR!
Ucidem în fiecare zi talente în diferite discipline doar pentru că nu sunt buni la matematică sau alte ştiinţe exacte, insuflându-le teama de şcoală şi ideea (extrem de periculoasă) că sunt proşti!
Potrivit unui studiu până în 10% dintre copii sunt capabili de performanţă superioară în ştiinţele exacte (matematică, fizică, chimie etc). Blestemul face că programa de învăţământ nu ţine cont de această realitate ci elaborează manuale la nivelul celor plasaţi până în 10%. Cum să înţelegem acest fapt? Nu cumva este o imensă bătaie de joc la adresa celor 90% dintre copii care, ştiinţific dovedit, nu au aptitudini pentru ştiinţele exacte? Şi dacă ştim acest lucru, ŞTIINŢIFIC, ca Stat, dar îl ignorăm, cum se numeşte aceasta?
Poartă un singur nume: CRIMĂ la adresa STIMEI DE SINE!
Şi ne mai mirăm ce învăţământ avem!
Valentin Fulger
Tot tiganul isi lauda ciocanul ! Va inteleg supararea si sunt in totalitate DE ACORD cu Dvs. ca scoala e condusa prost, ca invatamantul de stat nu tine cont de realitatile societatii de azi . Auzind in urma cu 2, 3 ani o discutie intre sotie, invatatoare, si o fosta eleva care preda la o gradinita particulara mi-am adus aminte ca o problema serioasa este numarul de elevi dintr-o clasa. Citez ” Pentru înființarea unei grădiniţe private, iniţiatorii trebuie să îndeplinească următoarele standarde stabilite prin Legea educației naționale (Legea 1/2011):
– numărul de copii pe grupă nu poate depăşi limită maximă stabilită de lege (20); ” Sper ca numarul elevilor din clasa nu este depasit . Numar de copii, numar de ore pe saptamana, numar de materii, studiile sociologice chiar lucreaza cu numere, deci eu zic ca MATEMATICA E NECESARA. Raul vine de la manualele care sunt facute de conferentiari, de profesori universitari si nu de cei care predau aceste lectii. Trebuie facut ceva cu aceste manuale si cu programa scolara. Dvs. va plangeti de starea lucrurilor, eu caut cauza lucrurilor. Acum, fara suparare, la sfarsit amestecati merele cu perele deoarece pana in 10 % dintre copii sunt capabili de PERFORMANTA SUPERIOARA si trageti concluzia ca restul de 90 % nu au APTITUDINI.
Nu ați citit atent. Era vorba de performanta în științele exacte dar total inutile in viata.
Orice domeniu isi alege practicantii! Nu 100% avem aptitudini artistice, doar n% dintre noi. Nu 100% avem aptitudini pentru a deveni piloti de vanatoare, doar n% dintre noi. Nu 100% avem aptitudini sportive, doar n% dintre noi si tot asa.
Chiar daca aproape toata populatia are carnet de sofer nu toata populatia devine pilot de formula 1…doar n% dintre soferi.
Exista aptitudini superioare adica esti inzestrat genetic sa faci ceva cu usurinta, si deprinderi…adica invat o meserie/o profesie dar nu am sa o practic la acelasi nivel cu cel care are aptitudine spre ceva.
Daca am merge pe premisa ca aptitudinile sunt egal distribuite in populatie atunci de ce numarul unora ca Leonardo da Vinci, Gauss, Eminescu sau Einstein este foarte redus???
Exista un segment subtire din totalul copiilor care au inzestrare genetica pentru matematica! Asa cum nu putem cere tuturor soferilor sa fie piloti de formula 1 nu putem cere tuturor copiilor sa aiba aceeasi capacitate de a intelege si evolua in matematica. De aceea programa analitica trebuie adaptata pentru a anumite materii sa nu devina instrumente de tortura. Manualele la care faceti referire este necesar sa fie altfel gandite, adica neuniforme. Trebuie sa fie flexibile.
Eu militez pentru selectia talentelor, pentru divizarea sistematica a claselor. Asa vom instrui mult mai bine, mai usor si mai placut copiii acestei natiuni.
Ganditi-va cat timp pierd unii copii pentru a intelege matematica (si tot degeaba), timp in care ar putea sa performeze in altceva. La fel cei care au talent in matematica dar nu pot face performanta in sport, nu pot desena frumos sau nu pot compune un text literar etc.
Scoala nu trebuie sa fie o piedica, scoala trebuie sa fie un ajutor!