Gândirea pentru ruşi
Imediat după Revoluţia din 1989 am avut posibilitatea să-l citesc pe Petre Ţuţea. În acel anotimp politic minunat, al anilor 90 ai secolului 20, când regimurile totalitare cădeau unul după altul culminând cu fosta URSS, poate nu am înţeles foarte bine ce a vrut să spună Petre Ţuţea când susţinea că „pentru ruşi gândirea este contraindicată ca şi sifilisul pentru sistemul nervos”.
Zecile de ani scurse după 1989 mi-au arătat, prin accesul la sursele istorice eliberate de cenzură, adevărata faţă a Rusiei prin conducătorii pe care i-a avut.
Azi, în zilele noastre, adevărata faţă a Rusiei se arată mai mult ca oricând.
Sportivi de renume mondial, multiplu medaliaţi olimpic sunt forţaţi să poarte mesajele dictatorului de la Kremlin ca şi cum ar fi convinşi de adevărul lui Putin.
Nu neg că sunt şi fanatici, dar sunt sigur că cei mai mulţi dintre ei sunt obligaţi să poarte acest mesaj sub presiunea unui fapt cotidian în Rusia putinistă: asasinatul cu ceaşca de ceai otrăvită, liftul care cade necontrolat, sau curentul care te extrage pe fereastră ca dintr-un avion depresurizat.
Plus că aceşti oameni au şi familii…
Nu sunt un duşman al poporului rus, dar nu am să-i fiu nici prieten dacă îmi atacă ţara şi naţiunea.
Spre deosebire de cei care-şi fac paşapoarte ca să plece din România, eu am să rămân. Ca mine, toată familia. Oriunde ne-am adăposti în Europa am fi străini. Asta e credinţa mea! Credinţa noastră! Cineva trebuie să rămână şi aici! Noi aici rămânem!
Cererea uriaşă de paşapoarte în acest moment de către români este efectul indus de corupţia enormă din România de către partidele politice în toată societatea.
O corupţie care generează o frică ce bate până şi protecţia NATO.
Valentin Fulger
