Gânduri despre ticăloşi
Într-o formă sau alta, viitorul personal al fiecăruia dintre noi nu este decât o versiune a trecutului, dar actualizată cu fiecare zi care trece. E vorba de imaginea (percepţia socială) pe care o lăsăm celorlalţi.
Şi câte eforturi nu se fac de către unii (politicieni, actori, oameni de afaceri, conducători de instituţii) pentru a impresiona plăcut pe alţii, câte sume colosale nu se oferă diferitelor firme specializate în aşa ceva (pentru fabricarea de imagini care să ne înşele simţurile şi să gândim altfel despre ei decât am face-o în mod normal).
În rândul celor mai bine consiliaţi s-a înrădăcinat ideea că nu trebuie să pozeze chiar aşa cum sunt în realitate. Nu ar fi chiar bine să se afle despre cum gândeşti şi ce faci pentru a-ţi pune în practică planurile, despre cât eşti de lacom, cum ai obţinut poziţiile în partid şi societate, cum ai eliminat din calea ta pe alţii făcându-le presă proastă, cum ai plătit să fie denigraţi în ziare, cum ai inventat subiecte mincinoase, cum ai făcut excluderi, cum ai şantajat, cum ai furat, cum te-ai folosit de instituţii de stat pentru a prospera firmele tale, într-un cuvânt cât ai fost de ticălos.
Cu ajutorul binevoitorilor (plătiţi gras chiar din bani publici) mulţi ticăloşi au devenit onorabili ai comunităţilor, au pozat în generoşi, în filantropi, în prieteni ai presei, ai şcolii, ai binelui şi adevărului. Câtă ipocrizie!
Există şi alţii, e adevărat mai puţini, dar nu foarte puţini, care ajung în poziţii sociale înalte fără a depăşi stadiul de grobieni. Rămân exact aşa cum au plecat din satul lor, chiar dacă au trecut prin ceva şcoli. Ăştia nici măcar nu fac efortul minim de a poza în (cât de cât) civilizaţi. Pentru ei faptul că au întâlnit un caracter şubred care le-a oferit posibilitatea de a ocupa un post în structura birocratică a statului echivalează cu faptul de a fi foc de deştepţi. De fapt ei chiar au o inteligenţă ţărănească, dar în sens peiorativ, inteligenţa ţăranului care are cea mai proastă marfă din piaţă, dar o laudă ca cea mai bună, încercând să vândă putregaiuri pe post de trufandale. Nu vă miraţi, nici nu ştiţi de câte ori se întâmplă asta! Această a doua categorie este folosită de prima. Cu ajutorul grobienilor ticăloşii cizelaţi fac cele mai murdare treburi din viaţa lor. Dar ambele categorii fac asta cu plăcere şi cu voracitatea unor vidanje. Au un ADN comun în care ticăloşiile sunt pietre de temelie.
Zi de zi distrug societatea. Şi-au dat seama că o societate este ca o casă. Ca să distrugi o casă trebuie să-i elimini piesele de rezistenţă, cele mai bune cărămizi. Ticăloşii din ambele tabere au făcut asta de zeci de ani. De ce credeţi că nu întâlnim oameni buni în politică sau în birocraţia de stat? Au avut grijă ticăloşii de asta. I-au eliminat.
Uneori mai dispare şi câte un ticălos, căci moartea este forma supremă de democraţie. Mai devreme sau mai târziu fiecare va fi ales, fără nici un fel de pile la partid, fără mită pentru primul loc pe listă.
Dar moartea nu te absolvă de a fi ticălos, dimpotrivă definitivează această stare de fapt căci nu mai ai timp să îndrepţi nimic. Faptele noastre stau mărturie despre cum am trecut prin viaţă.
N-am dorit şi nu doresc moartea nimănui. Numai Dumnezeu decide! Dar trebuie să recunosc că mi s-a întâmplat să gândesc la moartea unui personaj pe care l-am considerat ticălos (cum ar fi de exemplu negativii din filme sau din istorie) câţi oameni nevinovaţi au reuşit să scape de ticăloşiile lui dacă ar mai fi trăit zeci de ani.
Valentin Fulger
