Iată conduita unui consilier local cu șapte mandate!

You may also like...

13 Responses

  1. Dorel spune:

    Din conținutul articolului intitulat „Butulescu și Chifu: doi mediocri traduși în chineză pentru al compromite pe Lucian Blaga” și publicat în Cotidianul.ro la 21 august 2016
    Deputatul FSN Valeriu Butulescu, fondatorul „PAPAGALULUI” din Valea Jiului
    „Cine are curiozitatea să afle cîte ceva despre scriitorul Valeriu Butulescu rămîne surprins să constate că a rămas în zona anonimatului, deşi Bibliografia sa l-ar recomanda pentru o notorietate mai mare decît a lui Goethe! E de ajuns să citim ce scrie Wikipedia: „A publicat treizeci de volume de eseuri, poezie, teatru, traduceri. O largă popularitate au cîștigat aforismele sale, fiind traduse și publicate în 50 de limbi și apreciate de mari personalități și președinți de state”!
    Din punctul de vedere al traducerilor, Cărtărescu deja este surclasat de Butulescu, aşa încît sîntem nevoiţi să reformulăm parafraza la Eminescu:„Ei l-au dat pe Dante, noi pe Cărtărescu şi pe Butulescu”! Să trecem în revistă limbile în care a fost tradus Butulescu: engleză, poloneză, suedeză, ebraică, maghiară, cehă, germană, bulgară, spaniolă, ucraineană, italiană, italiană, franceză, rusă, vietnameză, olandeză, arabă, slovacă, armeană, albaneză, persană, mongolă, daneză, macedoneană, aromână, siriacă, portugheză, sîrbă, slovenă, croată. Sînt vreo 30, restul limbilor în care a fost tradus Butulescu fiindu-ne necunoscute!
    Oricine s-ar mira că un asemenea scriitor nu este etichetat ca fiind un clasic în viaţă, dar nu al literaturii române, ci al întregii omeniri! Ce Homer, ce Shakespeare, ce Marquez – scriitori minori faţă de acest Valeriu Butulescu din Valea Jiului!
    În România, Butulescu a fost chiar deputat FSN în Parlamentul ţării, fiind validat în 18 iunie 1990, în timp ce studenţii din Piaţa Universităţii erau arestaţi şi bătuţi de mineri şi de securişti pentru că luptaseră pentru democraţie chiar împotriva FSN-ului de atunci!
    Dar Valeriu Butulescu rămîne în istoria literaraturii şi ca întemeietor, el fiind fondatorul revistei „Papagalul” din Valea Jiului! Pentru activitatea sa, a primit nenumărate distincţii: la Petroşani, la Deva, la Botoşani, la Baia Mare, La Cluj, la Piatra Neamţ, dar şi la Beirut, la Belgrad sau la Cracovia!
    Văzînd această bio-bibliografie, putem conchide că Valeriu Butulescu este pentru Radu Boroianu, actualul şef al ICR, ceea ce era Mircea Cărtărescu pentru HR Patapievici, cînd conducea aceeaşi instituţie! Dar, să citim cîteva dintre aforismele lui Valeriu Butulescu, cel care reprezintă România la Tîrgul de carte de la Beijing:
    „– Am descoperit un aforism al meu, aproape identic, la Schopenhauer. Ah, neamţul acesta este insuportabil!
    – Porumbeii. Ce păsari echilibrate! Credeţi că e uşor să faci dragoste pe un cablu telefonic?”
    – Arderea este preţul luminii. Pentru ca organicul să răzbată prin noaptea nepuţintei sale, ceva organic trebuie să ardă.
    – Barbaţie. Să deturnezi spre hotel o femeie care tocmai mergea la biserică.
    – Crăciun. Transcendentul se pierde în spatele unui orizont de mezeluri.
    – Inteligenţa este un judeţ obscur în imperiul strălucitor, omnipotent al prostiei.
    – Poezia e cîntec de delfin. Nu orice ureche o poate percepe.
    – Convertirea sugarilor. Sfîntul Ioan boteza numai adulţi.
    Ne permitem să comentăm pe fugă doar primele două aforisme butulesciene. Primul se referă la plagiat ca la o întîmplare care pune alături spiritele înalte: Butulescu şi Schopenhauer. Ce dar mai mare vreţi pentru cultura română?
    Al doilea aforism aduce aminte de bancul acela în care, la Radio Ervean, un bărbat întreabă: „Se poate face dragoste cu fereastra deschisă?”, la care redactorul răspunde: „Se poate, dar e preferabil cu o femeie!”.
    În final nu putem decît să exclamăm: Bravo, ICR! Bravo, domnule Radu Boroianu! Aşa da reprezentare a literaturii române la un asemenea tîrg internaţional de carte! Ce atîta Eminescu, Arghezi, Emil Cioran, Constantin Noica, cînd îl avem pe Valeriu Butulescu din Valea Jiului, fondatorul „Papagalului”?
    Şi, pentru că Valeriu Butulescu este tradus cu o carte de aforisme, la fel ca Lucian Blaga, iată un asemenea aforism prin care Blaga pare să-i răspundă lui Butulescu: „Un aforism prost e ca o scoică în care marea nu răsună”! Vai, cîtă dreptate are Blaga: aforismele lui Butulescu sînt atît de tăcute!”

  2. dan spune:

    Bravo domnule Lungoci! Articolul dvs. m-a uns pe inimă! Nu-l scoateți din ”corzi” pe acest ticălos și uns cu alifii securistice, Valeriu Butulescu! Poate vine și domnul profesor Valentin Fulger cu alte date demolatoare, așa cum a promis mai demult, despre ipochimenul în cauză!
    Valentin Butulescu, o jigodie securistă a Văii Jiului!

  3. dan spune:

    Dvs., domnule Lungoci, spuneți despre Butulescu: ”dvs ca persoană din staff-ul de conducere al fostului Combinat Minier VJ”.
    Butulescu nu a făcut parte din staff-ul de conducere al fostului Combinat Minier VJ, ci din biroul/serviciul de Protocol al fostului Combinat Minier, care înseamna cu totul altceva, anume:
    1. Persoanele numite la Protocol Combinatului Minier VJ trebuiau să îndeplinească următoarele condiții: a) să fie de încredere și loiale politicii comuniste de atunci, b) să aibe cunoștințe temeinice de minerit, c) să cunoască cel puțin două limbi străine dintre care una de circulație internațională (Butulescu avea cunoștințe solide de limbă poloneză și engleză), d) dosarele depuse pentru accesul la biroul/serviciul Protocol trebuia neapărat și exclusiv verificate riguros, vizate și aprobate atât de PCR, dar mai ales de Securitate și e) persoanele candidate să lucreze în biroul/serviciul de Protocol trebuiau să accepte necondiționat să relaționeze/colaboreze direct cu organele de Securitate prin informări, rapoarte, denunțuri etc, mai ales atunci când în acel birou de Protocol aveau loc discuții din dintre conducătorii Combinatului Minier și delegați străini, iar persoanele care lucrau la Protocol aveau datoria să fie prezenți ca traducători;
    2. Prin cele expuse la pct. 1 se poate trage concluzia că persoanele care lucrau la Protocolul Combinatului Minier VJ, recte Valeriu Butulescu, erau colaboratorii mai speciali ai Securității, erau protejații acelei instituții odioase și de aceea puteau nestingheriți peste hotare, precum Butulescu, exclusiv în interesul Securității și vizând ținte precise (țări, întreprinderi străine, delegații și persoane străine), iar la întoarcere în țară erau debrifați de Securitate, adică ”descărcau sacii” de informații despre ce au văzut, auzit și cu cine s-au întâlnit.

    Concluzionez și spun că tot profilul și portfoliul publicist ale lui Valeriu Butulescu sunt o jalnică făcătură a Securității și a serviciilor secrete care au urmat după revoluția din 1989.

    P.S. Ar fi un mare succes dacă cineva ar reuși să găsească dosarul/dosarele de cadre al lui Butulescu de la fostul Combinat Minier VJ şi apoi RAH și CNH, dar și dosarele de Securitate de la CNSAS și de la fostul Departament de Infosmații Externe, mai puțin dacă Butulescu este încă activ ca informator al actualelor servicii secrete (pentru că vorba aceea ”din serviciile secrete se iese doar cu pricioarele înainte”)

  4. Petre Lungoci spune:

    Domnule „Dan” salut poziția dvs. prin care aduceți importante completării articolului. Despre acest individ se poate scrie foarte mult. Nu pot să-mi dau seama cum a reușit, de atâtea ori, să-l păcălească pe primarul Tiberiu Iacob Ridzi, să-l pună pe primele locuri pe lista de consilieri locali. Are mare trecere peste… tot !

    Pe facebook, o doamnă îi adresează lui Butulescu Valeriu următorul comentariu: „Mai lăsați și pe cei tineri să fie consilieri. Că voi aveți pensii”! Iată ce îi răspunde, printre altele, pensionarul consilier cu șapte mandate: „Îndemnizaţiile de consilier sunt simbolice! Nimeni nu se face consilier pentru a încasa lunar câteva sute de lei”
    Oare cât de cinic este acest individ care încasează timp de șapte mandate indemnizații lunare de pe care le consideră simbolice, chiar dacă sunt mai mari decât pensiile pe care le primesc aproape un milion de cetățeni români. Câtă viclenie !

    Tot cu multă dibăcie, consilierul local, cu șapte mandate, răspunde unui domn :
    „Politica şi administraţia nu seamănă cu atletismul. E nevoie de multă experienţă, nu doar de braţe vânjoase. Iar experienţa vine odată cu vârsta. Uitaţi-vă la lista noastră să vedeţi ce bine e proporţionată şi sub acest aspect. Primele trei locuri sunt ocupate de candidaţi sub cincizeci de ani.”
    Acum să vedem calculul matematic al pensionarului-consilier, inginer și doctor în științe tehnice :
    primele trei locuri erau ocupate 1) dl. dr. Alin Vasilescu – 49 ani; 2) actorul Cosmin Rădescu – 41 ani; iar locul 3 este ocupat de ing. Butulescu Valeriu care peste cinci luni împlinea vârsta de 68 ani. După matematica lui Butulescu 68 de ani este sub cinzeci de ani ! Nici media acestor vârste nu se încadrează sub cincizeci de ani !
    Nu se dezminte în nicio situație de a umbla mereu cu fofârlica !

  5. dan spune:

    Domnule Lungoci, uitați ce cred eu:

    1. Butulescu a fost pus și va fi pus pe lista de consilieri locali ataâta vreme cât nu vor fi alegeri uninominale și nu pe bază de liste de partid;
    2. Faptul că Butulescu a fost mereu pus pe primele locuri de candidați pe lista de consilieri locali mă face să cred că Butulescu este impus pe listă și nu neapărat pus prin bunăvoința primarului din Petroșani. Cred că sunteți de acord cu mine că unica entitate statală care poate impune candidați cu prioritate pe listele de consilieri locali sunt serviciile secrete;
    3. Tiberiu Iacob Ridzi ca președinte local al PNL nu poate decide de capul lui pe cine propune cu prioritate pe lista de candidați de consilieri locali! Prioritățile de condidați pe lista de consilieri locali sunt mai mult impuse pentru a da ”siguranță și stabilitate” partidului din partea celor cu adevărat stăpânesc jocul alegerilor locale și parlamentare, folosindu-se softurile proprii pentru numărarea voturilor și stabilirea candidaților ”câștigători”. S-ar putea să-mi spuneți că în aceste condiții democrația alegerilor este o himeră! Vă răspund: da, este o himeră dezgustătoare! Precizez că minimul antidot pentru alegeri cât de cât corecte este votul uninominal!
    4. Spuneți că Butulescu ”are mare trecere peste…tot!” Eu n-am cunoscut niciodată vreo persoană care să aibă multă influență și trecere mare peste tot, fără să facă parte din serviciile secrete sau în cazul în care este colaborator, să i se faciliteze accesul de către serviciile secrete prin intervenții și metode ”subterane” și ”specifice”;
    5. După părerea mea, singura soluție este atacul permanent și public la imaginea publică pe care și-a creat-o Valeriu Butulescu, cu ajutorul ”subteran” al celor care l-au susținut și-l susțin. Odată distrusă acea imagine publică a lui Butulescu, atunci și serviciile secrete îl ”scapă” din brațe!;
    6. Tot după părerea mea, punctele slabe/negre ale imaginii publice ale lui Butulescu sunt multe și pe care le sumarizez mai jos:
    – când se laudă că n-a fost membru de partid în regimul comunist, trebuie să i se spună mereu și mereu că asta nu înseamnă nimic dacă nu s-a și opus regimului comunist prin fapte de reținut, așa cum mulți alți ne-comuniști s-au opus; că de fapt el, Butulescu a fost doar un un biet om docil și ascultător sub regimul comunist;
    – Butulescu trebuie atacat mereu și mereu la ”rădăcină”, anume: a) că a fost un privilegiat al regimului comunist deoarece a fost atent selectat să urmeze cursurile facultății de minerit în Polonia (și aici trebuie să i se adreseze o mulțime de întrebări publice: cum a aflat sau cine l-a informat despre cursurile din Polonia; pe ce criterii a fost admis la acele cursuri?; cunoștea deja limba poloneză, scris, oral la nivel mediu sau înalt și de unde (dacă din familie, de la cine anume din familie s-au se vorbea curent în familie? cine din familie era de origine poloneză sau dacă, cînd și în ce condiții a învățat limba poloneză? etc) sau A FĂCUT UN CURS PREALABIL ȘI PREGĂTITOR DE ÎNVĂȚARE A LIMBII POLONEZE (dacă da, trebuie să explice public unde, când și pe ce durată a făcut acel curs de pregătire, cum se numea școala unde a făcut acel curs, cine au fost profesorii, cine i-au fost colegi, dacă a avut colegi, dacă a fost un curs individual de studiu, etc); dacă a făcut cursurile de zi ale facultății din Polonia cu scoatere din producție (unde lucra atunci?; ce meserie sau ce muncă presta? ce studii avea? etc) sau nu (și în acest caz unde se afla când a fost selectat? câți ani avea? ce studii avea? etc);
    – Butulescu trebuie luat public la întrebări despre perioada când a lucrat la biroul/serviciul de Protocol al Combinatului Minier VJ (din perioada comunistă): să probeze public, prin cartea de muncă, perioada când a lucrat la Protocol; să explice public cum a ajuns la Protocol, pe ce criterii a fost admis să lucreze la Protocol, dacă i s-a întocmit un dosar aprobat de PCR și Securitate, să publice contractul de muncă la biroul/serviciul Protocol, care era calitatea lui în cadrul Protocolului (ing. minier? traducător și pentru ce limbi străine? etc), să enumere (pe date precise) ședințele de Protocol la care a participat?, cine a participat la fiecare ședință din partea română și mai ales din delegațiile străine?, dacă pe timpul cât a lucrat la Protocol a călătorit în țări strine?, când și unde anume?, cu ce scop? cu cine anume s-a întâlnit (nume, prenume, statut de muncă și poziție socială)?, dacă a călătorit din proprie inițiativă?, din ordin (de serviciu sau din alt ordin)?, la invitații (din ce țară și de la ce persoane/instituții/întreprinderi)?.

    Valeriu Butulescu este persoană publică și este obligat să răspundă public la toate întrebările care i se adresează tot public! Dacă nu răspunde înseamnă că are multe de ascuns, iar partidul din care face parte și cei care-l ”țin în brațe” vor ”nota” lipsa lui de reacție!
    Ideea fundamentală este aceea ca Butulescu să fie ”tocat” public, în presa scrisă și audio-vizuală, mereu și mereu cu întrebări despre punctele negre din imaginea lui publică și biografică, gen cele de mai sus sau chiar mai multe, până i se face praf și pulbere acea imagine publică pe care și-a construit-o cu ajutorul celor pe care î-i bănuim sau cunoaștem.
    Știți cum se spune: ”Diavolul se sflă în detalii”!

    Mă adresez și domnului profesor Fulger pentru a lua poziție față de articolul dvs. si/sau cele scrise de mine mai sus, deoarece numai prin eforturi colective putem scoate Diavolul din detalii/amănunte și al arăta publicului în adevărata lui hidoșenie.

    Cu stimă,
    Dan

  6. Petre Lungoci spune:

    Domnul „Dan”, iată una din scrierile lui Butulescu: „Pe vremuri nu era obligatoriu să te spovedești în fața unui preot. Era bun și un securist.” Câtă dreptate are…,știe el ce știe

    • dan spune:

      Cred că este unul din aforismele ipochimenului – o cugetare inspirată din propria lui viață mizerabilă în relația pe care a avut-o cu monstruasa Securitate. ”Gura prostului adevăr grăiește!”

      Din DEX-ul românesc:

      AFORÍSM s.n. 1. Judecată care redă într-o formă concisă o părere cu privire la viață; sentință, maximă, cugetare. 2. Enunț care sugerează un adevăr.

  7. O zi de vara spune:

    Cred ca trebuie privit si mai sus de domnul Butulescu! Interesant este cine si de la sustinut atati ani.
    Prietenia cu profesorul de socialism stiintific este foarte interesanta. Fara aviz de acolo nu vedea nici Marginimea Sibiului, iar Butulescu a vazut si marginimea oceanului…
    Cheia este la profesorul de socialism stiintific….

    • dan spune:

      Profesorul de socialism științific este domunul Krausz Septimiu, cel pe care Valeriu Butulescu la propus pentru a i se acorda titlul de Cetățean de Onoare al Municipiului Petroșani.

      Nicu Tașcă: ”Este vorba despre propunerea (în acel moment!) controversată de a-i acorda titlul de Cetăţean de Onoare al Municipiului Petroșani domnului Krausz Septimiu, fost profesor de Socialism Ştiinţific.”

      Sursa: jvj ( https://jvj.ro/butulescu-daca-nu-i-cafteala-aia-nu-e-lupta-de-clasa/ )

  8. Petre Lungoci spune:

    Da, un adevăr în momente de sinceritate. Iată ce mai postează, pe pagina de facebook, DESPRE ECOURI…
    „Aşa cum aţi văzut, de-o vreme postez “ecouri”. Sunt scrieri ale mele, publicate pe toate continentele planetei. Doar în Antarctica nu am fost publicat. Dar şi acolo sunt în curs de apariţie. Că am scris atâtea aforisme cu pinguini…
    Când o să mă opresc? Atunci când ne vom convinge că sunt luat în seamă de toate statele lumii. Puţini români se bucură de un asemenea statut.
    Aşadar, voi continua… Multă lume gustă aceste “ecouri”! Altora le stau în gât, din motive politice! De aceea insist!”
    (Valeriu Butulescu)

    Da, pe lângă Oaze de nisip ale scriitorului, gustate de multă lume, acum s-a specializat în ecouri care, la fel „multă lume le gustă… !

  9. dan spune:

    Iată ce a scris Ion Spânu despre aforismele lui Valeriu Butulescu în articolul intitulat ”Butulescu şi Chifu: doi mediocri traduşi în chineză pentru a-l compromite pe Lucian Blaga” și publicat în Cotidianul la data de 12 august 2016 ( https://www.cotidianul.ro/butulescu-si-chifu-doi-mediocri-tradusi-in-chineza-pentru-a-l-compromite-pe-lucian-blaga/ )

    Deputatul FSN Valeriu Butulescu, fondatorul „PAPAGALULUI” din Valea Jiului

    Cine are curiozitatea să afle cîte ceva despre scriitorul Valeriu Butulescu rămîne surprins să constate că a rămas în zona anonimatului, deşi Bibliografia sa l-ar recomanda pentru o notorietate mai mare decît a lui Goethe! E de ajuns să citim ce scrie Wikipedia: „A publicat treizeci de volume de eseuri, poezie, teatru, traduceri. O largă popularitate au cîștigat aforismele sale, fiind traduse și publicate în 50 de limbi și apreciate de mari personalități și președinți de state”!

    Din punctul de vedere al traducerilor, Cărtărescu deja este surclasat de Butulescu, aşa încît sîntem nevoiţi să reformulăm parafraza la Eminescu: „Ei l-au dat pe Dante, noi pe Cărtărescu şi pe Butulescu”! Să trecem în revistă limbile în care a fost tradus Butulescu: engleză, poloneză, suedeză, ebraică, maghiară, cehă, germană, bulgară, spaniolă, ucraineană, italiană, italiană, franceză, rusă, vietnameză, olandeză, arabă, slovacă, armeană, albaneză, persană, mongolă, daneză, macedoneană, aromână, siriacă, portugheză, sîrbă, slovenă, croată. Sînt vreo 30, restul limbilor în care a fost tradus Butulescu fiindu-ne necunoscute!

    Oricine s-ar mira că un asemenea scriitor nu este etichetat ca fiind un clasic în viaţă, dar nu al literaturii române, ci al întregii omeniri! Ce Homer, ce Shakespeare, ce Marquez – scriitori minori faţă de acest Valeriu Butulescu din Valea Jiului!

    În România, Butulescu a fost chiar deputat FSN în Parlamentul ţării, fiind validat în 18 iunie 1990, în timp ce studenţii din Piaţa Universităţii erau arestaţi şi bătuţi de mineri şi de securişti pentru că luptaseră pentru democraţie chiar împotriva FSN-ului de atunci!

    Dar Valeriu Butulescu rămîne în istoria literaraturii şi ca întemeietor, el fiind fondatorul revistei „Papagalul” din Valea Jiului! Pentru activitatea sa, a primit nenumărate distincţii: la Petroşani, la Deva, la Botoşani, la Baia Mare, La Cluj, la Piatra Neamţ, dar şi la Beirut, la Belgrad sau la Cracovia!

    Văzînd această bio-bibliografie, putem conchide că Valeriu Butulescu este pentru Radu Boroianu, actualul şef al ICR, ceea ce era Mircea Cărtărescu pentru HR Patapievici, cînd conducea aceeaşi instituţie! Dar, să citim cîteva dintre aforismele lui Valeriu Butulescu, cel care reprezintă România la Tîrgul de carte de la Beijing:

    „– Am descoperit un aforism al meu, aproape identic, la Schopenhauer. Ah, neamţul acesta este insuportabil!

    – Porumbeii. Ce păsari echilibrate! Credeţi că e uşor să faci dragoste pe un cablu telefonic?”

    – Arderea este preţul luminii. Pentru ca organicul să răzbată prin noaptea nepuţintei sale, ceva organic trebuie să ardă.

    – Barbaţie. Să deturnezi spre hotel o femeie care tocmai mergea la biserică.

    – Crăciun. Transcendentul se pierde în spatele unui orizont de mezeluri.

    – Inteligenţa este un judeţ obscur în imperiul strălucitor, omnipotent al prostiei.

    – Poezia e cîntec de delfin. Nu orice ureche o poate percepe.

    – Convertirea sugarilor. Sfîntul Ioan boteza numai adulţi.

    Ne permitem să comentăm pe fugă doar primele două aforisme butulesciene. Primul se referă la plagiat ca la o întîmplare care pune alături spiritele înalte: Butulescu şi Schopenhauer. Ce dar mai mare vreţi pentru cultura română?

    Al doilea aforism aduce aminte de bancul acela în care, la Radio Ervean, un bărbat întreabă: „Se poate face dragoste cu fereastra deschisă?”, la care redactorul răspunde: „Se poate, dar e preferabil cu o femeie!”.

    În final nu putem decît să exclamăm: Bravo, ICR! Bravo, domnule Radu Boroianu! Aşa da reprezentare a literaturii române la un asemenea tîrg internaţional de carte! Ce atîta Eminescu, Arghezi, Emil Cioran, Constantin Noica, cînd îl avem pe Valeriu Butulescu din Valea Jiului, fondatorul „Papagalului”?

    Şi, pentru că Valeriu Butulescu este tradus cu o carte de aforisme, la fel ca Lucian Blaga, iată un asemenea aforism prin care Blaga pare să-i răspundă lui Butulescu: „Un aforism prost e ca o scoică în care marea nu răsună”! Vai, cîtă dreptate are Blaga: aforismele lui Butulescu sînt atît de tăcute!

  10. dan spune:

    Valeriu Butulescu 04.11.2016, 16:19:49

    „ Ucideri şi răniri prin împuşcare (cu rachete de semnalizare) au avut loc la mineriada din 1991. Cea din 14 iunie 1990 n-a fost criminală, a fost doar sângeroasă, pentru că la unii le-a curs sânge din nas. Dar de murit n-a murit nimeni. Ceva bătute au fost, că dacă nu-i cafteală aia nu e luptă de clasă. Dar dacă matale îmi dai numele unui singur mort al mineriadei din iunie eu îi mănânc pomana. Vadim spunea că are în sertar un pomelnic întreg de morţi, dar până să-l scoată şi să-l publice, a murit el, săracul „

    Sursa: jvj ( https://jvj.ro/butulescu-daca-nu-i-cafteala-aia-nu-e-lupta-de-clasa/ )

  11. dan spune:

    Marian Boboc 10.11.2016, 10:41:41

    ”Domnule Butulescu e clar că Dvs. nu puteaţi să luptaţi nici cu şoimii patriei, d-apoi cu comuniştii aşa cum a făcut cu demnitate dl. Dobre, din moment ce nu aveţi curaj să vă daţi numele real, ci vă ascundeţi greţos sub pseudonimul Galopenţa. Dl. Dobre nu joacă şi nu a jucat niciodată “sub acoperire”. Măcar această lecţie aţi putea să o învăţaţi de la domnia sa. Domnule Butulescu, gândiţi-vă că deja v-aţi făcut de râs cu poziţia asta pro-comunisto-securisto în privinţa grevei din 1977 de la Lupeni. Sau, poate nu vi se dă voie să spuneţi altceva…”

    Sursa: zvj ( https://www.zvj.ro/articole-41732-Povestea%2bunui%2binterviu%2buitat%2b%2bLiderul%2blegendar%2bal%2bSolidarit%2b%2b%2b%2bii%2b%2bLech%2bWalesa%2b%2bvorbind%2bdespre%2bminer.html )

Dă-i un răspuns lui Petre Lungoci Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *