In memoriam Traian Rotariu
În urmă cu 22 de ani am avut privilegiul de a cunoaşte una dintre cele mai remarcabile personalităţi din domeniul sociologiei româneşti.
Înainte de a-l cunoaşte personal, l-am cunoscut din scrierile sale, din multiplele studii de natură sociologică şi demografică.
Am ajuns în postura de doctorand al marelui profesor Traian Rotariu în anul 2000. Timp de cinci ani am lucrat sub coordonarea acestei distinse personalităţi a lumii academice din România şi Europa.
Dincolo de personalitatea ştiinţifică a stat omul Traian Rotariu!
Un om care a jucat în viaţa mea un rol deosebit de important şi căruia am să-i fiu mereu recunoscător. Nu doar pentru că a făcut posibilă accederea mea în lumea celor cu doctorat în sociologie, ci şi pentru că prin comportamentul său mi-a arătat discret calea de urmat în raport cu cei cu care lucrezi.
Deşi uriaş ca personalitate ştiinţifică, Traian Rotariu a fost un om de o exemplară omenie, de o modestie şi un respect în raport cu ceilalţi care nu au cum să fie uitate şi trecute sub tăcere. Ele trebuie să fie un exemplu!
Îmi aduc aminte de vorba-i domoală şi cum mă sfătuia să conduc prudent pe Dealul Feleacului, pentru că este ceaţă…
Când ajungeam eram aşteptat cu cafea sau ceai cald!
Gesturi mici de la o personalitate uriaşă care a reuşit să ne facă şi pe noi, ceilalţi, să ne simţim bine în prezenţa sa! Nicidecum timoraţi sau insignifianţi!
Regret nespus trecerea în nefiinţă a domnului Traian Rotariu, dar sunt sigur că sociologia şi şcoala românească îi vor oferi locul binemeritat!
Dumnezeu să-l odihnească!
Valentin Fulger
