Ineditul românesc: antisemitismul fără evrei
Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului este marcată și în România, în fiecare an, pe 27 ianuarie.
Cum e tradiția românească, e prilej de discursuri, dar nu este prilej de dezbateri. Asta și pentru că, așa cum mulți ani am negat vehement de la cele mai înalte tribune că în România a fost holocaust, așa nu ne place să spunem că există încă antisemitism.
Este cumva straniu, dar sunt multe studii care relevă sentimente antisemite încă prezente printre români, deși numărul evreilor prezenți în țară este insignifiant.
Evreii au părăsit România după cel de-al Doilea Război Mondial. Dar antisemitismul a rămas. Poate și de aceea a fost nevoie să treacă decenii până să recunoaștem ceea ce istoria ne-a spus limpede.
De ce avem acest gen de gândire, așa cum auzim încă exprimări rasiste și xenofobe e greu de explicat. Mai ales pentru că avem acces neîngrădit la informații.
Nu știm însă să folosim la capacitatea ei tehnologia de care beneficiem. De aceea încă își fac loc ușor printre noi manipularea, dezinformarea și fake news-ul.
Multe lucruri s-au schimbat în România, altele sunt în curs de schimbare, dar mentalitatea este însă cel mai greu de schimbat. Iar acest lucru se vede.
Nu toți am fost la lagărul de concentrare de la Auschwitz sau la Auschwitz-Birkenau, dar internetul ne poate ajuta să vedem ce a produs antisemitismul. Asta dacă nu putem găsi alte informații care să ne arate că ura față de celălalt este nocivă chiar pentru noi.
Cu toate acestea, realitatea este cea despre care am vorbit mai sus, chiar inedită.
Nicu Tașcă
