Intoleranța la critică și monopolismul beneficiarilor
Așa-zisa elită locală pare că a dezvoltat o intoleranță la critică, deoarece ani și ani de-a rândul a fost practicată lauda deșănțată la adresa lor, a celor care dau din banii publici.
Să nu credeți că mă refer la perioada de dinainte de 1989. Nicidecum. Mă refer la perioada de după 2015 până în prezent.
La asta s-a adăugat și lipsa de viziune diferită față de orice lucru, orice întreprindere. Doar părerea șefului s-a auzit. Și atât.
Iar ceilalți, chiar dacă sunt reprezentanți ai mai multor partide, se aliniază frumos în spatele șefului (edilului în special, dar nu numai).
Așa s-a ajuns ca atunci când se găsește cineva să aibă altă părere, o altă atitudine decât cea oficială se produce un mic cutremur.
Cum își permite cineva să critice?! Să nu aplaude mediocritatea și amatorismul de care dăm dovadă?
Evident, așa ceva nu este nici normal și nici democratic.
Și mai e ceva.
Zilele acestea sunt apostrofat de un încasator notoriu că îndrăznesc să comentez fapte și lipsa de performanță de pe ”tarlaua lui”.
Cum îndrăznesc eu să îmi spun părerea despre Clubul Sportiv Municipal Jiul care cheltuie inclusiv banii mei?!
Cu alte cuvinte intru în monopolul lui. Monopolul lui de beneficiar. Nu știu ca individul să dețină vreo funcție în clubul amintit, în afară de cea de oficios, comentator și crainic de stadion, dar poate vom afla altceva (căutăm informații pentru a vedea cât de profitabilă e afacerea).
Îl asigur însă că eu am coloană vertebrală și nu o să-i cer voie atunci când vreau să scriu ceva. Nici lui și nici celor care îl plătesc gras inclusiv să ”mă combată” pe mine.
Cât despre laudele grețoase pe bani publici pe care le practică, sunt sigur că are deja stomacul format și n-are nevoie nici de lămâie.
Nicu Tașcă