Inversiunea ordinii sociale fireşti
Invitat în chiar timpul marilor proteste ≠ Rezist într-o emisiune tv am afirmat fără să greşesc că CCR nu va declara neconstituţională controversata OUG 13. M-am exprimat atunci în termeni cât se poate de tehnici la adresa CCR, arătând că această Curte nu este un organism profesional, ci unul POLITIC.
Realitatea zilelor următoare a arătat că CCR nu este interesată deloc de infracţiunile care s-ar putea desfăşura la Guvern, atunci când sunt elaborate Ordonanţe, comunicatul DNA arătând negru pe alb şi putând fi verificate acuzele despre cum au fost falsificate documente şi folosite falsurile ca argumentaţii în favoarea OUG 13. Aşa arată datele DNA susţinute inclusiv de Procuratura Generală a României!
În şedinţa CCR în care s-a analizat adresa lui Tăriceanu Popescu Anton Călin cu privire la imixtiunea DNA în funcţionarea Guvernului, CCR a refuzat prin preşedintele ei (fost membru PSD timp de zeci de ani) să ia în calcul probele de maximă importanţă aduse de DNA în favoarea celor incriminate şi puse pe masa Curţii pentru dreapta şi obiectiva lor judecată!
Ca urmare, Tăriceanu Popescu Anton Călin a primit din partea CCR dreptatea pe care o cerea prin intermediul presei de partid si a relaţiilor directe cu unul dintre foştii judecători CCR, actual Ministru al Justiţiei (Tudorel Toader, propus de Tăriceanu Popescu Anton Călin la CCR în urmă cu ani de zile).
Ironia sorţii a făcut că, în chiar momentele în care Tăriceanu Popescu Anton Călin serba victoria asupra DNA, de la sediul înfrântei să vină un comunicat prin care una dintre multiplele partenere de viaţă ale acestuia, soţia numărul 4, să recunoască tot ce acesta a negat în faţa procurorilor DNA, adică prietenia bună, dură şi de nezdruncinat dintre Tăriceanu Popescu Anton Călin şi Tal Silberstein, cel cu care s-a pus la cale una dintre retrocedările oneroase din proprietăţile, după unii ale Casei Regale, după alţii ale Coroanei României (lucruri diferite).
După soţia nr. 4 a lui Tăriceanu Popescu Anton Călin a venit rândul lui Ponta Victor Viorel să recunoască faptul că a participat la una sau mai multe întâlniri între Tăriceanu Popescu Anton Călin, Tal Silberstein şi alţii. Probabil şi Remus Truică.
Concluzia pur sociologică pe baza analizei de conţinut a presei pe care o pot extrage în mod primar este că acuzele împotriva onestităţii lui Tăriceanu Popescu Anton Călin sunt mai mult decât întemeiate căci ele vin din partea unor persoane cu care dânsul a avut familie şi parteneriate politice, adică legături întemeiate pe dragoste şi încredere.
În astfel de condiţii, o persoană acuzată ca mincinoasă nu doar de partenera nr.4 de viaţă, ci mai ales de partenerul politic Ponta Victor Viorel, este plasată sub sabia lui Damocles, iar CCR riscă să intre sub zodia penibilului acordând gir unui om care se pare că este dovedit ca mincinos chiar de cei cu care a împărţit patul şi puterea politică.
Valentin Fulger
