Izvorul corupţiei instituţionale
Poate să vă şocheze ce spun, zecile de ani de experienţă pe care i-am acumulat (în profesie, în viaţă, în cunoaşterea diferitelor caractere ce se îmbină în viaţă şi profesie) mi-au arătat că rădăcina corupţiei în instituţiile de stat nu stă în relaţiile conflictuale, ci în cele de prietenie. Este şocant, dar adevărat!
Ideea de socializare este o mască frumoasă pe care mafia instituţională şi-o trage pe chipul ei urât pentru a justifica de ce persoane care nu ar trebui să petreacă atât de mult timp împreună, totuşi îl petrec! De ce liderii de sindicat sunt prieteni cu liderii administraţiei, de ce la nivelul conducerilor există o legătură atât de profundă între cei care le compun. Petrecerea timpului liber împreună, sub formula socializării, le dă şansa de a se tatona reciproc şi de a ştii cât şi cum pot avansa împotriva legii. Pas cu pas, se evoluează împotriva instituţiei, care devine captivă şi pusă în slujba intereselor personale. Aşa iau naştere camarilele, ce vor promova în instituţie doar caracterele pervertibile sau deja pervertite. Aşa se reciclează mafia instituţională, punându-se la adăpost de cei care pot să-i devoaleze prin accederea în posturile de conducere. Bătrânii mafioţi pentru a avea linişte după ce părăsesc posturile de conducere lucrează ani de zile la cioplirea unor caractere după chipul şi asemănarea lor. Aduc în instituţii oameni slabi, care fără ei sunt nimic, şi apoi, din postura de zei, îi pun să facă toate lucrurile murdare în locul lor şi alături de ei. Ca să fie la fel, prinşi în smârcurile fetide ale puterii degenerate. Cei slabi, aduşi în instituţii, ajung mâine nu doar pervertiţi, ci pervertitori la rândul lor. Fac ce au fost învăţaţi: mint, evită legea, încalcă normele, corup!
Se înrudesc şi se încuscresc între ei, dau naştere la o reţea familială ce cuprinde instituţia într-o plasă sufocantă. Ochiurile plasei sunt strâmte, nu lasă să scape nimic. Poate că acesta este Statul paralel… doar că eu îl văd format, în cea mai mare parte a lui, din membri de partid (mai ales social democraţi), care şi-au plantat peste tot, chiar şi în spărturi de stâncă toate buruienile!
Ce uită pervertiţii şi pervertitorii este că nimic nu este veşnic. Istoria este plină de exemple si nu aş vrea să le repet.
Max Weber, teoreticianul birocraţiei, nu vorbeşte niciunde de socializare. Din contră: aminteşte despre RELAŢIILE IMPERSONALE din cadrul instituţiilor, de caracterul lor oficial, rece, bazat pe norme, reguli şi stare de obiectivitate. În instituţii nu există prietenii, există doar colaborări! Când colaborarea degenerează în prietenie, puteţi fi siguri că sămânţa corupţiei a fost aruncată. Rămâne doar să priviţi cum va creşte viguroasă şi va apuca între braţele ei vânjoase Instituţia.
Este ceea ce trăim acum: o preteneală generală, bazată pe relaţii personale…. Vă place???
Valentin Fulger
