Javra de facebook!

Am cunoscut câţiva oameni de-a lungul timpului!

După acumularea a mii de experienţe interumane am reuşit de cele mai multe ori să-mi fac o părere corectă despre unii şi alţii pe care-i întâlnesc în drumurile vieţii mele.

Azi am avut confirmarea unei ştampile puse în urmă cu ani şi ani asupra unei persoane pe care nu de rareori am catalogat-o ca prefăcută, periculoasă, intrigantă, demnă de ocolit.

Nu am facebook! Îmi exprim părerile la ziar, la televiziune, în diverse alte împrejurări…

Nu am facebook pentru că refuz să-mi fac publică viaţa privată, pentru că nu vreau să regizez scene de viaţă în care să par perfect…

Dar cunosc o persoană (cel puţin!) care este de o răutate demonică cu 90% dintre cei cu care vine în contact şi care stau în pixul ei! În spatele corectitudinii pe care o afişează pe facebook, a fotografiilor idilice şi ale citatelor frumoase din oameni celebri în spatele cărora se ascunde, se plasează ceva urât mirositor.

Perfidia acestei persoane pentru care răutatea e un fel de coloană vertebrală este egală doar cu veninul  pe care-l are în vene şi care se alimentează din frica celor cu care vine în contact, pe care-i jigneşte public, instituţional şi îi face să plângă. Paradoxal, instituţia tace…

În spatele corectitudinii afişate pe facebook se regăseşte o ghenă a celei mai elementare morale, a celui mai simplu bun simţ.

Această persoană care pozează în ultra-corectă este cunoscută şi recunoscută pentru excesele-i bahice, pentru iubirea de euroi dobândiţi contracost pentru ceea ce se leagă între coperţi, pentru darea în spectacol la fel de fel de sindrofii când numai ea, sub imperiul alcoolului, vrea să vorbească, pentru batjocorirea colegilor în cele mai scabroase moduri, pentru umilirea şi ameninţarea celor care e află sub puterea pixului ei, şi chiar pentru umilirea şefilor de instituţie în care lucrează…

Stupefacţia vine din aceea când văd că perfidia, răutatea, lăcomia, beţia împinsă până la vomă în birouri oficiale, sunt aplaudate în orb pe facebook de fel de fel de indivizi care cad pradă unei iluzii. Iluzia unei persoane cumsecade, dar care în realitate este atât de putredă moral încât nu poate să susţină greutatea unei cutii de chibrituri!

Mă gândesc acum la Umberto Eco ce a spus magistral că internetul a permis tuturor imbecililor să se afirme mai presus de uliţa satului. Acum ei sunt planetari!

Mai mult, reţelele de socializare permit unor eşuaţi moral, profesional, familial, social etc să se prefacă magistral şi să pozeze în pofida naivilor în ceea ce nu sunt şi nu vor fi niciodată: în oameni decenţi!

Cred cu tărie că în spatele unor astfel de persoane se găsesc mari frustrări! Le găsesc circumstanţe atenuante în a plasa fotografii şi citate frumoase pe facebook, dar nu au nicio scuză atunci când îşi aruncă frustrările personale asupra altora, când le aduc în spaţiul oficial şi modifică destine, fiind necruţători cu cei mai slabi ca ei…   

Nu am facebook!

Mă exprim de zeci de ani la ziar, la televiziune, şi vă asigur că mă voi exprima în continuare fără să mă prefac în vreun înger care are nevoie de like-uri, de aplauze, de încurajări, ca javrele de facebook transformate în măicuţe, pentru a împroşca venin şi a manifesta teroare asupra celor care le sunt la îndemână.

Data viitoare când apreciaţi pe cineva pe facebook să vă gândiţi că în spatele omului cool s-ar putea să fie o pramatie ce pozează din interes în femeie/bărbat cumsecade!

Valentin Fulger