Lasă Elena, că poţi!
Prin 2010, când au fost tăiate salariile cu 25%, am făcut o cădere de calciu când mi-am văzut fluturaşul de salariu. Avem rata la maşină de nu mai puţin de 73% din salariul net! Erau vremurile când ne luaserăm adio de la diferite sporuri, de la plata cu ora, de la cumul sau învăţământ la distanţă. Asta nu înseamnă că nu făceam orele, dar le făceam gratis!
Atunci mi-a dat seama ce adevărată este o spusă: La toţi ni greu, dar nu la fel!
În timp ce uriaşa noastră majoritate se zbătea în dificultăţi şi nu mai ştiam cum să ne drămuim banii de la o lună la alta, Elena Udrea, căci despre magnifica sa persoană este vorba, îşi făcea apariţia în plină vară într-o ţinută care după pricepuţi se ridica la nu mai puţin de 980 de milioane de lei vechi (pantofii, rochiţa şi geanta!).
Sentimentul meu de dezgust a fost foarte mare, dar nu am blestemat-o, căci mi-am dat seama că atâta poate, atâta duce. Au trecut anii şi Elena a devenit Bună pentru România! După ce demonstrase la ce nivel se manifestă solidaritatea ei cu populaţia pe care-şi propunea să o conducă de la ultimul nivel al structurii sociale (nivelul de sus, evident!) mi-am dat seama că treaba se îngroaşă rău de tot. O astfel de femeie, pe care nu o pot caracteriza decât crudă, îşi propusese în capul blond şi zulufat să ne facă destinele terci. Nu am blestemat-o nici atunci, căci mi-am dat seama că atâta poate, atâta duce!
A venit şi momentul condamnării! Doamna Elena, mamă acum, şi-a blestemat imediat judecătoarea făcând trimitere la copiii săi (sanchi, că are numai unul!). Nu m-am bucurat de condamnarea Elenei, dar mi-am dat seama că este o femeie puternică ce poate să treacă peste toate astea. A trecut ea peste suferinţa unei naţiuni, nu poate să gestioneze suferinţa unei persoane?
În plus, ce înseamnă, dragă Elena, 8 ani? Doar două facultăţi şi un masterat! Să sperăm că la apel nu mai intră şi un doctorat (doar trei ani de zile!)
Valentin Fulger
