Lăutărie şi management
Trebuie să spun încă de la început că sunt un fan al muzicii lăutăreşti autentice. Iar România a avut şi are lăutari de excepţie. Lăutari care cântă, ca să nu existe dubii. Atât cu vocea, cât şi la diverse instrumente.
Nu am crezut, însă, niciodată că voi vedea un lăutar care să conducă altceva decât o orchestră, un ansamblu sau o casă de cultură.
Când am aflat că un anumit Samuel Dioane a fost instalat în fruntea Complexului Energetic Hunedoara, am zis încă un necunoscut a ajuns în vârful ierarhiei.
Când am auzit că este un saxofonist care prestează la nunţile din zonă, am îzbucnit în râs.
Când însă graţie colegei Ramona Roşulescu l-am văzut şi l-am auzit, am avut sentimentul că totul e pierdut.
Continuare pe nicutasca.ro
Nicu Taşcă
