Lecția lui Nicușor
Nu e vorba despre lecția mea, deși și mie îmi zice mama Nicușor.
E vorba despre lecția pe care Nicușor Dan și partidele de drepta o dau politicienilor din întreaga țară. Este vorba despre București, evident.
Despre modul în care un om a lucrat ani de zile pentru Capitală, iar acum are cea mai mare șansă să pună în practică ceea ce a vorbit.
Fondatorul Uniunii Salvați România (apoi alungat din partid) a obținut susținerea PNL și PMP. După ce USR a anunțat deja că îl va susține. Evident cele mai mari orgolii le-a avut PNL, care este cel mai mare partid din partea dreaptă, dar și cel care asigură guvernarea.
Ludovic Orban a dat dovadă de înțelepciune, învățând din greșelile uriașe ale anului 2016, când au tot schimbat candidatul și s-au făcut de râs.
Acest model a mai fost folosit în politica românească – vezi cazul lui Mircea Diaconu de la Prezidențiale, despre care am scris la vremea respectivă, dar este prima dată când această asociere are șanse mari de reușită.
Dacă la București mai sunt oameni care gândesc, la noi gândirea strategică e floare rară. Extrem de rară. La noi încă se îngrămădesc candidații, pentru că partidele au obiective mici. Ele vor doar în consiliile locale, sperând la ciupeli și firmituri ale marelui mahăr, adică a primarului.
Cred că nu mai e nimeni care să nu vadă că, în mentalitatea colectivă, primarul e un soi de despot, care face ce îl taie capul, iar consilierii sunt doar niște figuranți în această piesă tristă de teatru.
Joc mic, câștig mic. De aceea și șansele de reușită sunt plăpânde.
Lecția lui Nicușor este pentru cei care au sinapsele deschise, ceea ce nu e cazul la noi.
Nicu Tașcă
