Liniște mormântală la Complexul Energetic Hunedoara
Mai știți ceva despre Complexul Energetic Hunedoara? E viu? Funcționează? Respiră?
Dacă poate cineva să mă ajute cu câteva răspunsuri, îi sunt recunoscător. Zău!
Din păcate, nu este primul moment de liniște. De prea multă liniște. Și am mai spus asta de multe ori. Dar parcă acum liniștea este de-a dreptul mormântală. Deși pare că mortul încă răsuflă (nu spun respiră). Pe lângă atmosfera că se stă la capul unui muribund, ceea ce este adevărat, este, de fapt, o atitudine de plăcere vinovată. Toți baștanii se bucură că încasează salariile grase și nu-i întreabă nimeni de sănătate. Ce să-și dorească mai mult?
Bani și liniște. Este suficient. Slavă Domnului că nu s-a mai întâmplat vreun accident sau vreo explozie. Pentru că atunci se mai precipită puțin. Și când spun puțin, chiar așa este.
Există o blazare vecină bună cu plafonarea. Unii se gândesc ce să facă cu banii, alții își calculează zilnic viitoarele pensii babane. Timpul trece, leafa merge, ei cu drag se fac că muncesc sau doar merg la serviciu. Nici nu se mai fac. La ce le-ar folosi?!
De ce să zică ceva? De ce să ofere o informație minerilor sau famiilor acestora sau chiar opiniei publice? De ce să se deranjeze?
Să fie liniște, asta își doresc. Și liniște au. Chiar dacă vorbim de cel mai mare angajator din județul Hunedoara.
O liniște mormântală, din păcate. O liniște suspectă și vinovată în același timp.
Dar, cum zice românul, nu e Dracu’ chiar așa de negru. Până cardurile sunt doldora de bani, nu e rău pentru ei. Cât despre noi, restul ….
Noi nu mai contăm de mult.
Nicu Tașcă
